Agorafobia

Agorafobia a devenit în ultima perioadă o problemă din ce în ce mai frecventă, care afectează un număr tot mai mare de persoane, indiferent de vârstă, sex sau poziție socială.

Această tulburare se manifestă prin creșterea anxietății în anumite situații care în mod normal nu sunt percepute ca periculoase de către majoritatea persoanelor.
Aceste situații reprezintă de fapt locuri publice de unde ieșirea ar putea fi dificilă sau unde nu ar putea primi ajutor în cazul apariției simptomelor de panică, precum: transportul în comun (autobuz, tramvai, tren, avion, vapor, mașină), spații deshise (piață, parcare), spații închise (supermarket, mall, cinematograf), statul la coadă în locuri aglomerate și, uneori, în situația în care persoana trebuie să rămână singură acasă.  De asemenea, persoana cu agorafobie poate să manifeste teama de a nu avea anumite simptome jenante în public, precum dificultatea de control a sfincterelor, înroșirea feței sau tremor.

Agorafobia poate debuta după un episod de anxietate cauzat de o astfel de situație ce poate pune persoana în dificultate. Persoana învață că aceste locuri sunt potențial periculoase, iar la expunerile ulterioare vor apărea simptomele de anxietate. Practic, anxietatea va apărea ca un răspuns de apărare în fața unei situații percepute ca fiind riscante.
Cu alte cuvinte, persoana care trăiește frica învață niște răspunsuri dezadaptative în asociere cu situațiile specifice, care cu timpul se pot consolida și generaliza la mai multe din situațiile enumerate mai sus. De multe ori, persoana care suferă de agorafobie ajunge să simtă anxietate înainte de a ajunge în locul respectiv (anxietate anticipatorie).
Având în vedere că expunerea în locurile publice este însoțită aproape întotdeauna de stări anxioase dificil de tolerat pentru unii, persoanele agorafobice ajung să evite locurile publice sau le îndură cu multă anxietate și frică și, de multe ori, iau măsuri pentru a se simți în siguranță (de exemplu, sunt întotdeauna însoțiți).

Simptomele agorafobiei sunt persistente, având o durată de peste 6 luni. Acestea pot varia în intensitate și se pot manifesta prin teamă, neliniște ușoară, bătăi ale inimii mai accelerate, „fluturi în stomac", dar pot ajunge și până la atacuri de panică.
Atacul de panică se manifestă prin simptome fizice precum: tremor, transpirații, palpitații, dureri în piept, senzație de sufocare, amețeli și simptome psihice (teamă de moarte, de infarct, de a nu pierde controlul, de a nu se face de râs în public, de a nu înnebuni sau senzația că lucrurile din jur sunt ireale). Aceste simptome pot atinge în câteva minute un prag paroxistic și se atenuează de obicei în 5-20 minute. De obicei, ieșirea din locul care a provocat reacția anxioasa determină ameliorarea simptomelor.
Agorafobia afectează viața persoanei, restrângând activitățile familiale, sociale sau profesionale și diminuează capacitatea persoanei de a-și trăi viața din plin.

Diagnosticul afecțiunii trebuie să excludă alte afecțiuni care pot genera simptome similare și impune realizarea unor investigații clinice și de laborator. În unele cazuri, agorafobia se poate asocia cu alte afecțiuni medicale, iar terapia trebuie să se adreseze în acest caz ambelor probleme medicale. Cu toate că au fost descrise numeroase tehnici și terapii pentru agorafobie, nu toate și-au dovedit eficiența. Adesea, pacientul se prezintă la medic după ce a încercat câteva metode recomandate de alte persoane sau citite de pe internet (de obicei ineficiente).
Timpul astfel pierdut poate duce la consolidarea problemei. Terapia trebuie inițiată prompt, pentru a limita agravarea simptomelor în timp.
Tratamentul este complex, realizat prin mijloace psihoterapeutice și farmacologice.