În timpul sezonului cald, anumite afecțiuni sunt mai frecvente din cauza temperaturilor crescute, care pot atinge niveluri periculoase pentru starea de sănătate. Este, de asemenea, perioada ideală pentru multiplicarea și răspândirea germenilor patogeni care pot fi implicați în apariția anumitor condiții medicale.
Problemele de sănătate care apar din cauza acestor afecțiuni nu ar trebui ignorate și, totodată, nu ar trebui să împiedice persoanele să petreacă un sezon estival relaxant.
Dintre cel mai des întâlnite afecțiuni asociate sezonului cald amintim următoarele:
Insolația
Cea mai comună afecțiune în timpul verii este hipertermia (șocul caloric), cunoscută în mod general sub denumirea de insolație. Aceasta apare după expunerea la temperaturi extreme pentru o perioadă mai lungă de timp. Se manifestă prin cefalee (durere de cap), vertij, amețeli, slăbiciune, stări de agitație. Aceste simptome pot conduce la alterarea stării generale, cu pierderea conștienței, apariția insuficienței de organe și, în cel mai rău scenariu, la deces.
Pentru a preveni insolația sunt recomandate evitarea expunerii la soare la prânz, în intervalul orar de maximă intensitate, aportul hidric crescut, acoperirea capului, purtarea hainelor din bumbac, deschise la culoare.
Alergia la soare
Alergiile solare și fotodermatozele reprezintă un grup de reacții alergice manifestate prin modificări tegumentare ca urmare a expunerii la radiații UVA și UVB. Simptomele cele mai frecvente sunt înroșirea pielii, prurit tegumentar, apariția edemului (retenție de fluide), inflamație, flictene (vezicule pline cu lichid) și durere. Acestea pot apărea după o expunere de doar câteva minute.
Alergiile la soare sunt mai frecvente în primele luni ale sezonului cald, principalul factor favorizant fiind predispoziția genetică. Și unele medicamente pot induce fotosensibilitate prin acțiunea combinată a luminii solare și a chimicalelor, precum antibioticele (doxiciclina, tetraciclina, ciprofloxacina), antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofen, ketoprofen), diureticele (furosemida, hidroclorotiazida), retinoizii (izotretinoinul), antipsihoticele (clorpromazina), imunosupresoarele.
Se recomandă evitarea expunerii prelungite la radiațiile solare, protecția vestimentară, folosirea cremelor de fotoprotecție. Pentru ameliorarea simptomelor se administrează creme sau comprimate cu antiinflamatoare steroidiene care ajută la reducerea roșeții pielii și medicamente antihistaminice pentru eliminarea pruritului tegumentar.
Arsurile solare
Expunerea prelungită la soare poate fi periculoasă deoarece radiațiile solare (UVA, UVB) pătrund prin piele, cauzând o varietate de modificări, mai ales în rândul persoanelor care au o cantitate mai mică de melanină în tegument. La acestea, riscul de apariție a leziunilor cutanate este mai mare, cea mai gravă dintre ele fiind melanomul (cancerul de piele). O expunere de doar un sfert de oră la soare puternic, fără protejarea pielii, este suficientă pentru a produce deteriorarea integrității tegumentului.
Simptomele arsurilor solare nu se manifestă imediat, ci apar la aproximativ 4 ore după expunerea la soare, au intensitatea maximă în primele 24 de ore și se remit în aproximativ 3-5 zile. Se produc modificări ale culorii pielii (de la roșeața pielii până la piele roșie sau maronie), apar senzația de căldură locală, inflamația, durerea și sensibilitatea la atingere, flictene/bule cu lichid, fiind alterată starea generală prin apariția febrei, a durerilor de cap, a stărilor de greață și a asteniei fizice.
Complicațiile arsurilor solare sunt accelerarea procesului de îmbătrânire a pielii, apariția ridurilor și a nevilor pigmentari, a leziunilor precanceroase (mai frecvente la nivelul feței, gâtului, mâinilor), creșterea incidenței cancerului de piele și afecțiunile oftalmologice.
Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare (ibuprofen, aspirină) pentru ameliorarea cefaleei și a febrei, prevenirea deshidratării prin aport crescut de lichide, băi cu apă rece, aplicarea cremelor topice hidratante și emoliente.
Prezentarea la medic este recomandată atunci când arsurile nu se ameliorează după 2-3 zile, apar flictene pe o zonă extinsă a corpului, starea generală se deteriorează prin febră înaltă, stări de leșin, confuzie, deshidratare.
Prevenția arsurilor solare presupune:
- evitarea expunerii în intervalul 10:00 - 16:00, atunci când soarele este cel mai puternic;
- protejarea pielii prin folosirea pălăriilor și a hainelor deschise la culoare, care să acopere mâinile și picioarele;
- folosirea cremelor de protecție solară cu SPF peste 30, reaplicarea acestora la intervale regulate;
- folosirea ochelarilor de soare cu protecție împotriva radiațiilor UV.
Deshidratarea
Temperaturile ridicate pot cauza deshidratare prin transpirație, situație în care se pierd electroliți și apă. Survine atunci când necesitățile organismului nu sunt acoperite de un aport suficient de lichide. Hidratarea adecvată la intervale regulate este esențială pentru menținerea funcționării normale a sistemelor și organelor. Consumul de fructe zemoase precum pepenele roșu, strugurii sau mango poate echilibra necesarul de apă al organismului. Limitarea efectuării activităților intense la soare, ajustarea dietelor bogate în sare și proteine, tratarea promptă a diareei și a vărsăturilor previn efectele secundare ale deshidratării.
Intoxicațiile alimentare
O altă patologie frecvent întâlnită în cursul verii este intoxicația alimentară, produsă consecutiv consumului de alimente contaminate.
Toxiinfecțiile alimentare pot avea o varietate de cauze, incluzând consumul de carne crudă sau insuficient preparată, produse lactate crude sau nepasteurizate, ouă crude, fructe de mare, pește sau alte alimente provenite din surse neigienice sau expirate.
Atmosfera călduroasă favorizează proliferarea agenților patogeni (care pot fi bacterii, virusuri, paraziți) și contaminarea alimentelor. Aceștia pătrund în corpul uman odată cu aportul de mâncare sau apă contaminate, cauzând indigestie, dureri și crampe stomacale, greață, vărsături, flatulență, diaree, febră.
Dacă starea generală se agravează prin febră înaltă (peste 38°C), imposibilitatea hidratării, diaree persistentă, dureri abdominale care nu se ameliorează și apariția semnelor de deshidratare (senzație de gură uscată, sete intensă, amețeli, slăbiciune, urinare în cantitate mică), adresarea la medic trebuie făcută cât mai repede.
Tratamentul se adaptează în funcție de cauză și de gravitatea simptomelor. În cazul pacienților care prezintă forme ușoare sau moderate, se administrează lichide (ceaiuri, supe clare, apă plată - înghițituri mici la cei care prezintă vărsături) și electroliți pentru refacerea balanței hidroelectrolitice. Este necesară punerea în repaus a sistemului digestiv până la ameliorarea simptomelor. Ulterior, după recăpătarea toleranței digestive, se pot reintroduce alimentele solide în cantități mici (pâine prăjită, covrigei uscați sărați, banane, măr ras, orez). Pentru situațiile grave (cu intoleranță digestivă persistentă, confuzie, puls crescut), tratamentul se va efectua în serviciile medicale și constă în administrarea intravenoasă de antiemetice, electroliți, protectoare gastrice.
Igienizarea mâinilor, utilizarea produselor alimentare cât mai proaspete și spălarea fructelor și legumelor înainte de consum preîntâmpină aceste tulburări.
Hepatita A
Denumită și „boala mâinilor murdare”, hepatita A reprezintă inflamația ficatului provocată de virusul hepatitic A, este înalt contagioasă și se transmite prin contact strâns cu o persoană infectată sau cu alimente și băuturi contaminate. Cel mai des, se manifestă prin inapetență, senzație de greață, disconfort abdominal, dureri articulare, oboseală, prurit tegumentar și icter. Afecțiunea este autolimitată, dar poate dura și până la 2 luni, iar recuperarea se realizează în câteva săptămâni, cu excepția unor cazuri cu evoluție fulminantă. Nu există tratament specific; formele ușoare nu necesită tratament, iar formele mai grave beneficiază de medicație simptomatică și suportivă hepatică. Principala metodă de prevenție rămâne vaccinarea contra virusului hepatitic A.
Menținerea unei igiene personale riguroase și evitarea consumului de alimente și apă din surse nesigure scad riscul de apariție a bolilor infecțioase în sezonul cald.
Afecțiunile cardiovasculare
Pentru persoanele care prezintă afecțiuni cronice, temperaturile crescute, mai ales atunci când depășesc nivelul confortului termic, reprezintă un factor stresor important care poate induce decompensarea acestora.
În mod fiziologic, organismul se adaptează la creșterile de temperatură prin vasodilatație periferică și transpirație, aceste fenomene conducând la scăderea naturală a tensiunii arteriale. La pacienții hipertensivi aflați în tratament, acest efect se poate suprapune peste cel al medicației antihipertensive conducând la hipotensiunea arterială, simptomatică prin vertij, amețeli, stare de slăbiciune sau lipotimie (leșin). De aceea, persoanele hipertensive trebuie să-și monitorizeze mai des tensiunea arterială, iar dozele de medicamente trebuie ajustate în concordanță cu valorile obținute.
Totodată, deshidratarea și scăderea tensiunii arteriale se asociază cu creșterea ritmului cardiac, în mod compensator. Acest lucru poate induce apariția aritmiilor cardiace, decompensarea insuficienței cardiace, agravarea afecțiunilor coronariene și creșterea riscului de infarct miocardic.
Conduita generală a persoanelor cardiace trebuie să cuprindă evitarea expunerii la soare, aportul adecvat de lichide, conform recomandărilor, consumul de alimente cu valoare calorică mică (fructe și legume), evitarea consumului în exces de sare în alimentație și a băuturilor energizante, precum cafeaua, ceaiul negru, băuturile carbogazoase și automonitorizarea periodică a valorilor tensiunii arteriale și pulsului.
Persoanele care petrec perioade prelungite în căldură sunt mai predispuse în a dezvolta varice și insuficiență venoasă cronică. În mediul cald, venele au tendință la dilatare, devin mai laxe, astfel, la indivizii care prezintă deja boală venoasă cronică, fenomenele de insuficiență venoasă se agravează.
Simptomele sunt reprezentate de dureri musculare, senzație de picioare grele și tensiune în gambe, contracturi musculare (cârcei), umflarea gleznelor și a gambelor. În cazurile avansate, pot apărea complicații de tipul tromboflebitei superficiale și al ulcerului varicos.
Măsurile igieno-terapeutice, în perioada verii, vizează evitarea expunerii la căldură, a băilor cu apă fierbinte, a menținerii ortostatismului prelungit. Pentru tratamentul varicelor se recomandă băile în apă sărată, acestea contribuind la drenajul venos de la nivelul membrelor inferioare, administrarea medicației venotonice și folosirea ciorapilor elastici cu contenție gradată.
Afecțiunile respiratorii
Temperaturile crescute, praful, umiditatea, polenul și poluarea pot induce agravarea astmului bronșic în timpul verii. Persoanele care prezintă această afecțiune trebuie să evite ieșirea în aer liber în perioadele cu temperaturi extreme și expunerea îndelungată la aerul condiționat. Este recomandată petrecerea timpului în zonele montane, unde gradul de poluare este mai mic și temperaturile nu sunt așa de crescute. Medicația bronhodilatatoare de urgență nu trebuie să lipsească din buzunarul pacienților astmatici.
Sinuzita acută (rinosinuzita) și faringita virală sunt afecțiuni des întâlnite pe parcursul sezonului estival, consecutiv expunerii la variații de temperatură, aer condiționat, consum de alimente și lichide reci. În general, evoluția este autolimitată, majoritatea infecțiilor vindecându-se în maximum 10 zile, sub tratament de ameliorare a simptomelor (paracetamol, drajeuri antiinflamatoare și antiseptice, spray-uri nazale) și consum de fluide în cantități mari. Excepție fac situațiile complicate cu suprainfecții bacteriene, moment în care este necesară prezentarea la medic în vederea prescrierii tratamentelor antibiotice.
Infecțiile urinare
Infecțiile urinare afectează în special femeile și pot fi favorizate de băi în piscină sau la bazin, de purtarea unui costum de baie umed mult timp, îmbrăcăminte strâmtă, din material sintetic, folosirea toaletelor publice, constipație, igiena necorespunzătoare a aparatului genital. Sunt simptomatice prin urinări frecvente, usturimi și dureri la nivelul abdomenului inferior. Pot fi prevenite prin hidratare adecvată, igienă riguroasă, consum crescut de ceai de merișoare, fructe bogate în antioxidanți precum cireșele, afinele și administrarea antisepticelor urinare.
Expunerea la lumina solară este esențială pentru buna funcționare a organismului, contribuind la sinteza vitaminei D, întărirea sistemului imunitar și combaterea stărilor depresive. Dincolo de efectele benefice asupra stării de sănătate, expunerea în mod excesiv la radiații solare și temperaturi caniculare reprezintă un factor de risc pentru declanșarea unor afecțiuni acute precum insolația și arsurile solare, poate induce agravarea unor condiții medicale cronice precum afecțiunile cardiovasculare, autoimune sau poate conduce la dezvoltarea unor boli severe precum cancerul de piele. Prevenția, prin metodele amintite mai sus, rămâne cea mai importantă în menținerea stării de bine și sănătate a organismului.
