Sarcina este asociată cu schimbări la nivelul multor organe și sisteme, incluzând ochii. În această perioadă pot apărea modificări fiziologice și patologice care pot fi asociate cu debutul unor afecțiuni noi sau cu agravarea unor afecțiuni preexistente.
Afecțiuni specifice în sarcină
Preeclampsia și eclampsia sunt afecțiuni cu implicații oculare care pot fi prezente în sarcină, corelate sau nu cu orbirea corticală. Acestea afectează pacienta la prima sarcină, după 20 de săptămâni.
Preeclampsia se caracterizează prin:
- hipertensiune arterială > 140/90 mmHg;
- proteinurie (nivel crescut de proteine în urină).
Preeclampsia severă se caracterizează prin:
- hipertensiune arterială > 160/110 mmHg;
- proteinurie severă;
- oligurie (producția redusă de urină, sub 0,5 ml/kg/h);
- dureri abdominale;
- anomalii vizuale și cerebrale.
Eclampsia se caracterizează prin apariția unei stări de agitație tonico-clonică la pacienta cu preeclampsie. Simptomele vizuale sunt: scăderea acuității vizuale, fotopsiile (puncte luminoase), defectele de câmp vizual, anomaliile retiniene, coroidiene, de nerv optic, vase retiniene, cortex vizual.
Disfuncțiile neurologice produse în preeclampsie/eclampsie sunt date de edemul cerebral progresiv.
Prognosticul tulburărilor de vedere este bun, dar leziunile retiniene se ameliorează parțial.
Agravarea în sarcină a unor afecțiuni oculare preexistente
Majoritatea afecțiunilor oculare exacerbate în sarcină se reduc sau se remit în post-partum.
Retinopatia diabetică (RD)
Sarcina agravează evoluția RD preexistente. Progresia RD în sarcină este legată de:
- durata diabetului mai mare de 10 ani;
- coexistența hipertensiunii arteriale (HTA) și preeclampsiei;
- controlul glicemiei înainte de concepție.
Este obligatorie monitorizarea continuă a pacientelor cu retinopatie diabetică în post-partum un an pentru prevenția complicațiilor.
Ocluzii vasculare diverse
În cursul sarcinii se pot produce:
- retinopatie Purtscher-like, care apare în ultimul trimestru de sarcină și se manifestă cu scăderea bilaterală a vederii; este severă după naștere cu exudate și hemoragii intraretiniene; se poate remite spontan;
- coagulare intravasculară diseminată, care poate determina avort, dezlipire de placentă, preeclampsie severă, dezlipire de retină;
- purpură trombotică trombocitopenică, caracterizată prin depozite de trombus în vase, anemie, trombocitopenie, febră, dezlipire de retină, vase anormale pe discul optic.
Dezlipirea de retină regmatogenă (DRR)
Se poate produce la femeile însărcinate diagnosticate anterior cu:
- miopie mare (rar mică sau medie) cu leziuni degenerative;
- istoric de DRR;
- gaură retiniană.
Aceste paciente necesită un examen oftalmologic atent pentru a se stabili indicația de naștere naturală sau cezariană având în vedere riscul patologiei retiniene.
Corioretinopatia seroasă centrală
Afecțiunea poate apărea în trimestrul 3 de sarcină, se manifestă prin scăderea bruscă unilaterală a acuității vizuale, scotom central (pată neagră pe ochi), nu necesită tratament și se remite spontan la 1-2 luni post-partum.
Glaucom
În sarcină, presiunea intraoculară scade (prin excesul de progesteron), de aceea glaucomul trebuie monitorizat, iar medicația trebuie adaptată.
Toxoplasmoza
Infecția primară în timpul sarcinii produce toxoplasmoză congenitală.
Toxoplasmoza oculară latentă poate fi reactivată în timpul sarcinii. Se poate manifesta prin uveită posterioară cu retinocoroidită, necroză retiniană, vasculite și vitrite.
Hipertensiunea intracraniană benignă (HTIC)
Este prezentă la femeile tinere și cu obezitate pe sarcină. Semnele de HTIC sunt cefaleea, greața, vărsăturile și, la nivel ocular, edemul nervului optic. Necesită management medical adecvat.
Manifestări oftalmice fiziologice în sarcină
Hormonii produc în timpul sarcinii și lactației modificări uneori fluctuante care dispar în general la câteva săptămâni post-partum.
Pleoapele
Cloasma reprezintă pigmentarea accentuată a pleoapelor și a feței în timpul sarcinii. Este produsă prin stimulare hormonală melanocitică, prin ACTH, estrogen, progesteron.
Sindromul Horner se caracterizează prin ptoză (pleoape căzute), mioză (contracția pupilei), anhidroză (absența transpirației). În sarcină poate fi datorat unor cauze diverse: reducerea spațiilor extradurale, ridicarea presiunii venoase durale datorită contracțiilor uterului, compresia venei cave inferioare, relația hormonală.
Corneea
Mecanismul hiposensibilității corneene în timpul sarcinii nu este foarte clar, dar este posibil prin edemul cornean generat de retenția de apă.
Prezența edemului cornean în timpul sarcinii produce:
- modificări de grosime a corneei;
- toleranță scăzută la purtarea lentilelor de contact;
- modificări temporare ale refracției oculare;
- elemente reversibile după naștere.
Mecanismul intoleranței lentilelor de contact, cauzată de retenția de apă din cornee, este legat de creșterea concentrației de estrogen, modificările filmului lacrimal și topografiei corneene, cu creșterea curburii corneene cu o dioptrie în a doua parte a sarcinii, rezolvată post-partum.
Modificările corneene aduc modificări temporare ale refracției, care necesită o nouă corecție optică în sarcină.
Chirurgia refractivă la femei înainte, în timpul sau imediat după sarcină este contraindicată pentru miopie.
Miopia și sarcina
Miopia în sarcină este de multă vreme discutată și discutabilă pentru că miopia afectează un număr mare de persoane și are o patologie extrem de variată și uneori vulnerabilă în evoluția afecțiunii în sarcină, dar mai ales în momentul expulziei, când forțele tracționale pot influența retina și vitrosul.
Miopia are valori dioptrice diferite după care se clasifică. Teoretic, într-o miopie în sarcină este importantă prezența leziunilor degenerative miopice retiniene periferice ca factor declanșator pentru decolarea de retină, dar nu există o corespondență clinică exactă între valoarea viciului de refracție și valoarea leziunilor degenerative.
O bună analgezie la naștere ar fi un factor de limitare a complicațiilor miopiei.
Dacă însă, cu toate măsurile de triaj și profilaxie a dezlipirii de retină la paciente cu miopie în sarcină, travaliu, naștere, dezlipirea de retină se produce, tehnicile chirurgicale vitreo-retiniene actuale îmbunătățesc prognosticul vizual.
Modalitatea de naștere la pacientele cu miopie degenerativă trebuie analizată și indicată corect pentru binele pacientei și al nou-născutului. Sunt esențiale o bună colaborare interprofesională a echipei medicale și o urmărire atentă și corectă a pacientei.
