Cele mai multe probleme în procesul de alăptare derivă din cunoașterea insuficientă a informațiilor legate de lactație sau încrederea în unul sau mai multe mituri ce țin de acest subiect vast, dar prea puțin dezvoltat în programele educaționale.
Iată cele mai frecvente 10 mituri despre alăptare:
1. Femeia care naște natural va avea lapte imediat.
În acest context, de naștere vaginală, putem considera faptul că organismul mamei era bine pregătit din punct de vedere hormonal, așadar lactația s-ar putea desfășura rapid și natural.
Sunt câteva situații care periclitează alăptarea chiar dacă nașterea a fost naturală, și anume:
- mama a avut parte de o naștere traumatică sau problematică;
- organismul a fost bine pregătit hormonal, dar emoțional și mental nu a fost aliniat cu așteptările sau cu derularea finală a proceselor (de naștere, de transformare etc.);
- diada mamă-copil a fost separată imediat după naștere și eventual ceva timp după aceasta;
- au apărut dificultăți de poziționare la sân datorate epiziotomiei și durerilor locale.
Din același context cu primul mit derivă al doilea:
2. Lehuza care a născut prin cezariană va avea lactație întârziată.
Desigur că acest mit are un sâmbure de adevăr și, ca să explic mai bine, voi detalia din ce motive s-a crezut atât de mult timp acest lucru.
În anii anteriori, mamele care nășteau prin cezariană erau ținute mult în secția de terapie intensivă (în special în cazul anesteziei generale), iar accesul lor la bebeluș avea loc după 12-24 ore postpartum. În acest context, bebelușul nu era pus repede la sân și, pentru că nu erau transmise primele semnale către mamă, lactația era încetinită și „declanșată” târziu, odată cu „conectarea” copilașului la sân.
Se poate cere să fie adus bebelușul chiar și în secția de ATI pentru ca primele contacte piele pe piele să existe într-un timp scurt. Acestea furnizează mamei o cantitate de oxitocină naturală, necesară declanșării spontane a lactației.
3. Cantitatea de lapte este afectată de factorul genetic.
Adesea am auzit cum unele mame se autosabotau spunând „Mama mea nu a avut, nici bunica, deci cel mai probabil nici eu nu voi avea” sau „Surorile mele au avut doar câte 2 luni, deci mă aștept să am și eu la fel”.
Factorul genetic ne oferă o predispoziție mai mult către markerii oncologici sau către problemele de natură hormonală, cum ar fi disfuncțiile tiroidiene, nicidecum către cantitatea de lapte produsă de un organism.
Fluxul și cantitatea de lapte sunt direct proporționale cu frecvența și corectitudinea atașării la sân a copilului, iar eșecurile persoanelor din familie au mai mult legătură cu o carență informațională.
4. Femeia care alăptează nu are voie să ia medicamente.
În ultimii 10 ani, multe institute și-au dedicat eforturile pentru elucidarea relației dintre fiecare compus farmacologic de uz și lactație.
Farmacovigilența a devenit un subiect mai de interes în ultimii ani și descoperirile au fost uimitoare.
Cele mai multe substanțe medicamentoase sunt compatibile cu alăptarea și nu necesită atenționări speciale, lista medicamentelor interzise reducându-se drastic, din fericire.
Pentru a evalua eficacitatea și siguranța unui tratament sau produs medicamentos în perioada lactației, recomand adresarea către un specialist în lactație cu studii medicale universitare, pentru a primi o indicație corectă și pentru a vă continua alăptarea fără niciun stres.
5. Dacă ești bolnavă, nu ai voie să alăptezi.
Mult timp s-a crezut faptul că prin lapte se pot transmite anumite microorganisme sau virusuri. Dimpotrivă, când avem un patogen în organism se vor crea anticorpi specifici în laptele matern, special pentru a combate acea infecție, în eventualitatea în care expunerea este prea mare.
6. Dacă alăptezi, vei mânca de regim.
Timp de decenii s-au promovat diverse idei și sfaturi despre ce să nu mănânci când alăptezi. Cel mai des se aude despre „alimentele care balonează” cum că ele ar provoca gaze bebelușului.
În primul rând, pentru a putea înțelege cum funcționează acest lucru, trebuie să înțelegem faptul că laptele matern se creează din fluxul sangvin. Conținutul stomacal, inclusiv fermentațiile, flatulențele și alte tulburări gastrice nu vor impacta compoziția sângelui și, implicit, nici a laptelui matern.
Unele excepții vizează strict un factor alergen care s-ar putea transmite prin lapte, spre exemplu lactoza animală. Odată consumată lactoza animală de către mamă, informația alergenă este purtată prin laptele matern și putem sesiza la unii bebeluși așa-zisa intoleranță la lactoză sau proteina laptelui de vacă, manifestată prin simptome cutanate sau digestive.
7. Primul lapte, colostrul, nu este bun sau este „apă chioară”.
Dimpotrivă, acest colostru, care poate lua mai multe înfățișări (de la un lichid dens de culoare portocalie până la o colorație bleu-deschis) reprezintă o „esență vie”, un „elixir – aur lichid” ce conține multe proprietăți uimitoare. Este extrem de nutritiv, iar compoziția sa bogată în lipide îl face sățios. Conține anticorpii atât de necesari bebelușului în primele zile de viață. Are un mix de prebiotice și factori de creștere care vor popula sănătos sistemul digestiv al bebelușului. Așadar, este extrem de util ca aceste picături valoroase să fie fructificate.
Pentru ca el să fie suficient ca hrană în primele ore după naștere, este necesară o atașare mai îndelungată la sân, un supt mai activ și o strategie mai bună de alăptare pentru ca necesarul de adiție de lapte să fie minim.
8. Înainte de alăptare, mama necesită o igienă riguroasă a sânilor.
Chiar dacă sânul pare a avea reziduuri de lapte de la masa precedentă sau avem impresia că sânul transpiră ori dacă a intrat în contact cu un sutien sau o bustieră, sânul se autocurăță prin producerea de lichide de lubrifiere din tuberculii Montgomery. O curățare cu surfactant va distruge acea barieră lipidică necesară și poate cauza iritația ulterioară a sânului.
Laptele matern, de asemenea, „igienizează” sânii înainte de alăptare, astfel încât nu există riscuri în situația în care sânul nu este „perfect curat”, așa cum doresc unele mame. Acest lucru este un avantaj întrucât avem lapte gata de servit în cele mai igienice condiții.
În situația în care mameloanele sunt date cu lanolină pentru vindecare, înainte de a atașa copilul la sân se va șterge cantitatea de cremă cu o compresă de tifon, uscată sau umectată cu ser fiziologic.
9. Dacă sânul este rănit, nu putem alăpta.
Atât în cazul ragadelor, cât și în cazul angorjării mamare, al tratamentului medicamentos pentru mastită sau al altor situații ce constituie repercusiunile unei atașări incorecte, se recomandă ajutor profesional în lactație pentru a putea găsi o soluție pentru vindecarea și drenarea eficientă a sânului, metodă ce implică atașarea corectă a copilului la sân fără a priva bebelușul de hrana naturală oferită de mama lui.
Sânii răniți primesc deseori indicația de mamelon de silicon, această metodă fiind eficientă pentru unele dintre paciente, cu precizarea că în maximum 48-72 de ore vor trebui să solicite ajutor în renunțarea la această metodă, pentru a putea avea un parcurs prelungit de alăptare.
10. Alăptarea este grea și dificilă.
Desigur că orice lucru este greu și dificil dacă nu avem susținerea necesară, informațiile corecte și o strategie de urmat.
Ca în orice job, vom avea dificultăți, perioade de oboseală, teste, dar cu susținere pe toată durata alăptării orice situație problematică se poate depăși.
De cele mai multe ori, nu găsim situații imposibile de alăptat, iar cazurile speciale sunt cu adevărat rare.
O echipă adecvată de specialiști poate să contracareze anumite aspecte neplăcute ce pot apărea într-un proces de alăptare.
Pentru programarea unei sesiuni de consiliere în alăptare, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
