1. Astigmatismul este cauzat de o neregularitate a corneei.
Astigmatismul este o ametropie asferică caracterizată prin putere de refracție diferită a ochiului la nivelul aceluiași meridian sau a două meridiane perpendiculare.
După cum se subliniază în literatura de specialitate, afecțiunea apare pe fondul unei forme neregulate a corneei, în care o jumătate este mai curbată sau mai plată decât cealaltă. Mai precis, în loc ca aceasta să aibă o formă sferică normală, capătă conturul unei mingi de rugby, determinând apariția a două imagini diferite la nivelul retinei, în locul uneia singure.
2. Cauza astigmatismului este (oarecum) neclară.
În timp ce cunoaștem răspunsul la întrebarea de ce vederea unei persoane cu astigmatism este încețoșată (o cornee neregulată), mulți cercetători nu sunt încă siguri care este mecanismul prin care aceasta apare.
Astigmatismul poate apărea pe parcursul vieții, în cadrul unor afecțiuni care modifică suprafața anterioară a corneei (keratoconus, ulcere corneene, cicatrici corneene, ectazii corneene, pterigion, dar și post-chirurgie refractivă) precum și a unor afecțiuni cristaliniene (mai rar).
3. Se pare că există o componentă genetică.
Astigmatismul este, de obicei, congenital. Se pare ca avem cu toții un anumit grad de astigmatism fiziologic (între -0,50 și -0,75 dioptrii) care este însă compatibil cu o vedere normală și nu trebuie corectat. Apare mai des la copiii ai căror părinți (unul sau ambii) au astigmatism și este mai frecvent la copiii născuți prematur.
4. Simptomele astigmatismului pot fi ușor de omis.
Unul dintre cele mai frecvente simptome ale astigmatismului este vederea încețoșată – poate fi atât de ușoară în unele cazuri, încât cu greu poate fi detectată. Alte simptome, cum ar fi cefaleea sau oboseala oculară pot fi cu ușurință ignorate sau confundate cu alte probleme (prea mult timp petrecut în fața monitoarelor, de exemplu).
Subiectiv, în astigmatismele mici pacientul acuză astenopie acomodativă mai ales când efectuează activități de precizie. Pacientul astigmat nu vede bine nici la distanță, nici la aproape. Frecvent, astigmatismul este însoțit de cefalee exacerbată de concentrare vizuală, blefarite, blefaroconjunctivite.
Pacientul cu astigmatism confundă literele sau cifrele; acuitatea vizuală este variabilă la examinări succesive în raport de starea de oboseală vizuală. Astigmatismele importante se însoțesc de o scădere importantă a acuității vizuale, îngustarea fantei palpebrale, înclinarea sau rotația capului, apropierea textelor de ochi. După vârsta de 40 ani, subiecții acuză dificultăți la vederea de aproape, cefalee, astenopie acomodativă.
5. Identificarea din timp a simptomelor poate evita apariția complicațiilor.
Este importantă depistarea astigmatismului din timp, în special în cazul copiilor. Dacă nu este identificat, acesta poate determina afecțiuni mai severe și permanente, cum ar fi ambliopia („ochiul leneș”). Cei mai mulți dintre copiii care se nasc cu astigmatism nu realizează că au o problemă oculară (cred că este normal să vadă deformat, neclar). Cititul și efortul de concentrare la școală pot fi afectate dacă copilul nu este diagnosticat la timp. De aceea, este important să se efectueze regulat controale oftalmologice, începând cu vârsta de 3 ani.
6. Oftalmologul poate detecta cu ușurință prezența astigmatismului.
Astigmatismul este detectat în timpul unui examen de rutină cu aceleași instrumente și tehnici utilizate pentru detectarea miopiei și hipermetropiei. După testarea acuității vizuale, evaluarea astigmatismului se poate face prin măsurarea refracției, a curburii corneei prin keratometrie și se poate efectua și o topografie corneană, pentru mai multe detalii legate de forma și de suprafața corneei.
7. Există mai multe tipuri de astigmatism
Există trei tipuri principale de astigmatism:
- astigmatismul simplu, când un meridian este ametrop iar celălat emetrop, putând fi: astigmatism hipermetropic simplu sau miopic simplu;
- astigmatism compus, când ambele meridiane sunt ametrope de același fel, dar cu valoare diferită a ametropiei pe fiecare meridian. Așadar, există: astigmatism hipermetropic compus sau astigmatism miopic compus;
- astigmatism mixt, când ambele meridiane sunt ametrope, iar ametropia este diferită, unul fiind hipermetrop, celălalt miop.
8. Simptomele astigmatismului se pot agrava în timp.
Astigmatismul este o afecțiune ce are o evoluție imprevizibilă. În general, poate evolua în perioada copilăriei sau la bătrânețe. Cu o corecție optică adecvată, calitatea vederii poate să fie bună și fără implicații negative pe termen lung.
Există însă o formă particulară de astigmatism dobândit, numit keratoconus. El apare la vârsta adolescenței și se asociază cu deformarea corneei, care în timp devine conică și se subțiază progresiv. În această situație, astigmatismul este progresiv, agravându-se. Cu timpul, subțierea corneei poate deveni periculoasă, existând riscul de perforare a acesteia. Dacă în etapele inițiale corecția vederii se poate face prin ochelari sau lentile de contact (de obicei rigide), în stadiile avansate poate fi necesar transplantul de cornee (care elimină riscul perforării corneene).
9. Astigmatismul poate afecta percepția adâncimii.
Percepția adâncimii reprezintă capacitatea de a observa mediul înconjurător tridimensional. Unele afecțiuni oculare, precum astigmatismul, fac ca problemele de percepție a adâncimii să fie mult mai evidente, determinarea proximității anumitor obiecte sau distanței dintre două obiecte devenind dificilă. Lipsa percepției adâncimii este mai probabil sa fie un simptom atunci când un singur ochi este afectat de astigmatism, creând un sentiment de dezechilibru. Astigmatismul estompează, de asemenea, marginile și contururile obiectelor, calitatea vederii putând fi slabă.
10. Există mai multe metode de corecție a astigmatismului.
Corecția optică a astigmatismului se poate face cu ochelari sau lentile de contact (moi sau rigide). Pentru o corecție permanentă se recurge la chirurgia refractivă.
Ochelarii care se prescriu sunt cu lentile cilindrice. Acestea au rolul de a corecta modul în care se proiectează razele de lumina la nivelul retinei, furnizând astfel o imagine clară. Inițial, ochelarii generează disconfort, fiind necesară o perioadă de adaptare. Același efect se poate obține și prin lentile de contact moi, torice. Totuși, acestea se pot mișca ușor pe suprafața ochiului, iar această instabilitate poate duce la imagini neclare. Lentilele de contact pentru astigmatism oferă o vedere instabilă datorită razelor de curbură inegale. Lentilele de contact rigide, gaz permeabile, sunt o alternativă eficientă de corectare a astigmatismului de valoare mare sau în tratarea keratoconusului.
Astigmatismul poate fi corectat chirurgical prin mai multe metode, în funcție de specificul fiecărui pacient.
În concluzie, controalele oftalmologice efectuate regulat, începând chiar de la vârsta de 3 ani, și respectarea indicațiilor terapeutice sunt foarte importante în detectarea și corecția astigmatismului.
