Obezitatea este mai mult decât o problemă estetică, este o afecțiune cronică ce împovărează toate sistemele organismului și interferează drastic cu sănătatea, inclusiv emoțională. Arcadia propune cele mai eficiente și moderne soluții de chirurgie bariatrică realizate de o echipă de medici pasionați, dedicați profesiei și valorilor sale.
Lupta cu kilogramele începe cu o întâlnire cu unul dintre Oamenii Arcadia, Dr. Sebastian Ralea, Medic specialist Chirurgie Generală (adulți) și medic specialist Chirurgie Pediatrică, Șef Departament Specialități Chirurgicale, cu competențe în Chirurgia Bariatrică.
Vă invităm să-l cunoașteți pe Dr. Sebastian Ralea, cu o experiență de peste 16 ani în chirurgie și un portofoliu de peste 800 de intervenții chirurgicale bariatrice, din care o mare parte realizate prin tehnica SILS (o singură incizie).
1. Domnule doctor, ce v-a determinat să alegeți o carieră în medicină?
M-am născut cu o problemă la nivelul peretelui abdominal, pe care medicii au interpretat-o ca fiind o leziune incurabilă. Deși panicați la aflarea acestui diagnostic, părinții mei s-au mobilizat și au decis să investigăm această afecțiune într-un spital mai mare, unde am suferit o intervenție. La externare, medicul chirurg pediatru care m-a operat le-a spus părinților că și eu ar trebui să devin chirurg să salvez și eu oameni așa cum m-a salvat și dumnealui pe mine. Am crescut sub influența acestei povești, simțind o lungă perioadă că este o cale predestinată.
Mai târziu, în anii de liceu, am dezvoltat o pasiune pentru fizică. Atracția mea pentru această disciplină școlară a avut ca moment declanșator o experiență amuzantă: în clasa a- IX-a, dirigintele și profesorul meu de fizică m-a ascultat la „Legile căderii libere” , pe care le-am istorisit conștiincios. Și când mi-a cerut să explic formulele, nu am știu să răspund, moment în care mi-a prezentat două opțiuni: fie îmi pune o notă mică, fie merg acasă și studiez „Legile căderii libere” după ce mă urc pe un dulap și-mi fac o parașută dintr-o batistă. Întâmplarea a stârnit amuzamentul colegilor mei, la reacția cărora am roșit, fiind o fire timidă și am zis că prefer să studiez „Legile căderii libere” și să le explic următoarea dată. Din acel moment pentru orice făceam prin casă, repetam formule și imaginam transpunerea lor în sisteme fizice ca să le înțeleg. Pe fondul dezvoltării pasiunii pentru fizică mi-am dorit să devin profesor de fizică. Am mers de mână cu această dorință până în clasa a-XI-a, când profesorul meu de fizică, i-a sfătuit pe părinții mei să mă reîndrume către medicină. La momentul respectiv am primit sfatul ca o lovitură pentru că venea din partea celui cu care făcusem performanță în fizică, dar înțelesesem valoarea sfatului dumnealui.
Am revenit la ideea cu care crescusem, că trebuie să „operez” oameni, așa cum și eu fusesem salvat în prima mea zi de viață. Am început pregătirea pentru medicină și așa am început să construiesc o carieră. Sunt împăcat cu tot ce am făcut până aici. Ceea ce ar fi putut fi mai bun, nu sunt decât motoare pentru a alimenta ambițiile viitoare.
2. Alături de Chirurgia Generală și Chirurgia Pediatrică, aveți dobândită și competență în Chirurgia Bariatrică? Ce v-a motivat să alegeți Chirurgia Bariatrică?
Alegerea carierei medicale a fost bazată pe o informație care m-a sensibilizat și care mi-a ajuns la suflet, creând această aură de destin și odată absolvită Facultatea de Medicină, am continuat cu formarea în Chirurgia Pediatrică. Am obținut o bursă în Belgia, unde am finalizat formarea ca medic chirurg pediatru. Diploma mea de Medic Specialist în Chirurgie Pediatrică, obținută în România, nu a putut fi recunoscută în Belgia și am continuat activitatea în Belgia cu un doctorat în „Studiul tumorilor gastrointestinale stromale”, unde am lucrat timp de doi ani într-un laborator de cercetare așteptând răspunsul ministerului de acolo cu privire la recunoașterea statutului meu de medic specialist. Ulterior aveam să aflu că trebuie să refac specialitatea de Chirurgie Generală pentru a căpăta dreptul de a practica chirurgia ca specialist în Belgia.
Pentru că aveam perspective frumoase și ceea ce făceam era deja dătător de satisfacții, am acceptat să urmez ca a doua specializare Chirurgia Generală, pe care am început-o sub aripa unui mare om și chirurg care a deschis o poartă largă către sufletul meu prin calitățile lui umane și profesionale și căruia i-am urmat pasiunea din admirație, pasiunea pentru Chirurgia Bariatrică. Este vorba de profesorul Jean-Louis Alle, un chirurg de renume în domeniul Chirurgiei Bariatrice, recunoscut pe plan mondial. Dumnealui mi-a deschis apetitul pentru această chirurgie și este pentru mine, un părinte spiritual cu care am o relație extraordinară. Sensibilizat de un om și un profesionist de mare valoare și înțelegând în egală măsură și beneficiile pe care le aduce Chirurgia Bariatrică, am ajuns să îndrăgesc foarte tare acest domeniu.
3. Cum a fost pentru dumneavoastră experiența primului caz tratat?
Ca tânăr medic în formare în chirurgia pediatrică, primul caz de care m-am ocupat cu multe emoții a constat în tratarea primelor suturi de plăgi în camera de gardă. A urmat prima operație în bloc operator, cu la fel de multă emoție trăită. Pe măsură ce evoluezi și abordezi cazuri diferite prin complexitate, retrăiești experiența „primului caz”. Am satisfacția să vă spun că experiența primului caz a fost una extrem de emoționantă și s-a perpetuat în repetate rânduri ulterioare. Încerc în permanență să mă comport, în fața fiecărui caz ca în fața unui prim caz, prin grija cu care-l abordez.
4. Ne puteți povesti despre experiența avută ca medic într-o altă țară? Cum v-a schimbat această experiență?
În Belgia am avut posibilitatea să merg cu o bursă de studiu. A fost o experiență onorantă, constructivă, din toate punctele de vedere. Profesional, am parcurs și finalizat formarea ca medic chirurg, am făcut cercetare într-un laborator, pe animale modificate genetic; am studiat anumite tipologii de cancere, căi de semnalizare ale celulelor care intră în componența anumitor cancere; am făcut a doua specialitate care s-a finalizat cu dezvoltarea unei pasiuni complementare, Chirurgia Bariatrică, în domeniul căreia am urmat un masterclass. În tot acest timp, cel mai dificil a fost să mă aflu la distanță de copii, de familie, însă această dificultate a fost compensată de grija și dragostea oferită de bunici copiilor și de speranțele mele că, rămânând și consolidând formarea mea în străinătate voi putea susține evoluția, devenirea lor.
În toate ecuațiile sau problemele existențiale există un reglaj compensatoriu între elementele pozitive și cele negative care ne mențin în echilibru. Împărtășesc părerea unui bun prieten al meu ce considera că echilibrul interior depinde de trei piloni: ego, frică și speranță. Pot spune că frica mea a fost în permanență în echilibru cu egoul meu, cu speranțele mele, dar trăind toate aceste stări se înțelege că au fost și bune și rele. A fost și o experiență benefică sub aspect uman, pentru că am cunoscut oameni deosebiți, cu care am rămas contopit sufletește pentru tot restul existenței mele. Am cunoscut o societate de la care am învățat unele modele de bune practici care ar putea fi aplicate într-o anumită măsură și la noi.
5. Care au fost motivele pentru care ați decis să vă reîntoarceți și să profesați medicina în România?
În Belgia exista o nevoie de medici tineri, în formare, care să asigure preluarea cazurilor de urgență, gestionarea lor, direcționarea acestora până ajung pe masa de operație, însă sistemul nu-i reținea pe toți cei deveniți specialiști. Din 9 chirurgi care am început această specialitate, am participat la examenul final 6, din acești 6 am prezentat doar 3 teza de final a formării care însemna recunoașterea academică și din 3 în primul an, imediat ce am terminat, am fost angajați doar 2, eu și un alt coleg.
Multă vreme am sperat ca voi putea aduce copiii alături de mine și soția mea, tot medic, însă programul nostru presupunea aproximativ 12 ore de lucru, gărzi, navetă, ceea ce ne amputa posibilitatea de a ne asuma sarcini familiale. Momentul în care am întrevăzut perspectiva de a ne reuni acolo, era cel în care fetița mea cea mare urma să înceapă studiile liceale. Eu lucram la un spital aproape de casă și gândeam că ea ar fi schimbat oricum colectivul, dezvoltase o pasiune pentru limba franceză pe care a dus-o până la nivel de rezultate la olimpiadele internaționale și nu ar fi fost o problemă din acest punct de vedere, integrarea într-un nou colectiv. Dar am descoperit un alt impediment pe care nu-l puteam anticipa până atunci și anume, atașamentul ei față de mediul în care crescuse. Planul a fost revaluat în fața acestui argument de natură emoțională pe care l-am luat în calcul în decizia mea viitoare de ne reîntoarce acasă pentru a fi mai aproape de copii.
Decizia nu a fost ușoară pentru că însemna o ruptură de mediul în care mă „investisem” cu toată ființa mea, profesional, social și spiritual, însă a fost încurajată de premisa, că tot ceea ce îndrăgisem în domeniul chirurgiei aș fi putut implementa acasă, în România. Deși primisem o ofertă de lucru în București, am ales Arcadia, din același motiv, al proximității față de familie. Aici am întâlnit un mediu în care condițiile de muncă, interesul pentru calitatea serviciilor medicale oferite erau similare celui pe care l-am cunoscut în afară, în spiritul respectului pentru pacienți.
Powered by Froala Editor
