Miturile fac parte din viața noastră. Le creăm noi înșine sau le punem în aplicare de multe ori pentru că ni se pare că oferă soluții facile pentru o sumedenie de probleme. Când este vorba despre sănătate, e timpul să lăsăm miturile deoparte și să apelăm la medic.
Copilul/bebeluşul s-a trezit de dimineaţă cu ochii roşii +/- secreţii, are pleoapa proeminentă (chalazion/orjelet).
De cele mai multe ori, părinţii ascultă sfaturile familiei, bunicilor, vecinilor şi fac spălături oculare zdravene cu ceai din plante medicinale, apă de vie, lapte matern sau folosesc oricare leac băbesc cu veleităţi supranaturale. Nimic mai greşit: pe lângă faptul că nu ajutaţi la ȋnlăturarea cauzei, se adaugă accentuarea simptomatologiei locale, mergând până la complicaţii importante.
Se recomandă lavajul ocular local cu apă fiartă şi răcită, spălarea frecventă şi la temperaturi ridicate a feţelor de pernă, igiena mâinilor şi, nu ȋn ultimul rând, prezentarea la medicul oftalmolog.
Mă doare ochiul; e un disconfort accentuat… hai la farmacie!
Total greşit. Farmacistul nu e avizat să prescrie un tratament oftalmologic. Ȋnsă, de cele mai multe ori, farmacia eliberează picături oftalmologice cu antibiotic şi dexametazonă, pentru că e mai simplu şi cu singuranţă ajută… dar, surpriză! Pacientul se simte din ce în ce mai rău. Abia atunci farmacia trimite către medicul specialist, care este pus ȋn faţa faptului ȋmplinit: de exemplu ulcer corneean pornind de la o simplă eroziune pe cornee sau de la o keratită herpetică epitelială.
Am o pereche de ochelari, iar dacă ȋi port, atunci sigur ȋn 2 - 3 ani se va corecta vederea şi voi scăpa de ei!
De regulă, oftalmologul prescrie ochelari cu dioptrii pentru corectarea viciului de refracție, pentru ca imaginea obiectelor din jur să se formeze corect pe retină – ochelarii ne ajută să vedem mai bine. Unele vicii de refracţie – miopia sau astigmatismul miopic – au caracter evolutiv, indiferent că purtăm sau nu ochelari. Aşadar, pe lângă portul zilnic al corecţiei optice, un control oftalmologic anual este benefic.
Bunicul/bunica are 90 de ani şi vede şi acum să citească ziarul/să introducă aţa ȋn ac fără ochelari!
Ăsta da miracol ȋn oftalmologie; eu ȋnsă până acum nu l-am ȋntâlnit.
Odată cu trecerea anilor, la persoanele > 65 ani apar diverse patologii oculare legate de vârstă: cataracta, degenerescenţa maculară cu diverse grade evolutive. Un lucru e cert: trecerea anilor nu iartă pe nimeni, iar scăderea treptată a acuităţii vizuale ne afectează pe toţi la o anumită vârstă.
Copilul e prea mic pentru primul lui consult oftalmologic!
O ȋntrebare frecventă a părinţilor e legată de vârsta primului consult oftalmologic al copilului. Din prima zi de viaţă şi până la aproximativ 6 luni, poate fi evaluat aspectul suprafeţei oculare, prezenţa reflexelor pupilare normale, dacă există o problemă legată de claritatea mediilor transparente ale ochiului: cornee, cristalin, vitros.
Apoi, ȋntre vârsta de 6 luni şi 4 ani, putem evalua dacă copilul are sau nu un viciu de refracţie, dacă poziţia ochilor şi motilitatea lor e corectă sau dacă prezintă sau nu o patologie legată de polul anterior (pleoape, conjunctivă, cornee, cristalin) sau de polul posterior (afecţiuni retiniene).
De la 4, 5 ani se poate evalua procentual cât anume vede copilul cu fiecare ochi ȋn parte; se folosesc optotipuri speciale pentru preşcolari (diverse desene, figuri geometrice etc).
Trebuie, totodată, să ţinem cont şi că până la aproximativ 6 - 7 ani se formează stadiile de vedere binoculară, aşadar, până la vârsta respectivă, copilul trebuie să vadă cât mai bine cu ambii ochi. Aici voi mai adăuga un alt mit: dacă copilul poartă ochelari, atunci neapărat trebuie să stea ȋn prima sau ȋn a 2-a bancă. Ochelarii elevului respectiv ar trebui să ȋi asigure o vedere de 100% pentru fiecare ochi ȋn parte de la cel puţin 6 metri; deci poate să stea foarte bine şi ȋn ultimele bănci la şcoală.
Am trecut în revistă doar câteva dintre cele mai frecvente mituri cu efectele cărora se confruntă atât pacientul, cât și medicul oftalmolog. Cum putem limita aceste efecte negative? Răspunsul e simplu: prin prezentarea la medicul specialist pentru controlul anual sau ori de câte ori este nevoie.
