Deoarece ochiul are o poziție superficială și o compoziție lichidiană, ecografia este o modalitate ușor de utilizat pentru vizualizarea patologiei și anatomiei oculare.
Ecografia oculară se bazează pe proprietatea ultrasunetelor de a pătrunde prin structurile biologice, de a fi parțial absorbite de fiecare structură în parte și de a fi reflectate parțial la interfața dintre două țesuturi cu densități diferite.
În afecțiunile oculare, utilitatea ecografiei se referă la diagnosticul și evaluarea complicațiilor acestora, în special în cazurile în care examinarea fundului de ochi nu este posibilă din cauza opacifierii mediilor transparente (leucoame corneene, cataractă densă, hemoragie vitreană). În aceste cazuri se poate identifica dacă există boli asociate cataractei care contraindică realizarea operației (dezlipirea de retină sau tumori intraoculare).
Tehnici ecografice
Ecografia sau ultrasonografia utilizează în scop diagnostic proprietățile fizice ale ultrasunetelor. Principiul ecografiei se bazează pe emisia discontinuă de ultrasunete, urmărindu-se reflexia acestora la nivelul diferitelor interfețe.
La Arcadia, pentru stabilirea cu acuratețe a diagnosticului, se utilizează:
- Biometria A-scan (time-amplitude scan);
- Ecografia B-scan (brightness amplitude scan).
În Modul A, explorarea se face după o direcție unică.
Biometria permite măsurarea axului antero-posterior al globului ocular, profunzimea camerei anterioare sau grosimea cristalinului, parametri necesari calculării puterii implantului de cristalin artificial (IOL), un pas esențial pentru obținerea unui rezultat refractiv optim, un deziderat major în chirurgia modernă a cataractei.
Modul B, ecotomografic, asociază prezentarea amplitudinii ecourilor sub formă de puncte mai mult sau mai puțin strălucitoare în tentă de gri, cu prezentarea în secțiune a structurii studiate. Se realizează o secțiune bidimensională prin globul ocular. În sistemul B, ecourile apar sub formă de benzi strălucitoare (secțiuni de cornee, cristalin, scleră), separate prin zone de culoare închisă (ce corespund umorii apoase, centrului cristalinului, vitrosului).
Cum se desfășoară examinarea?
Pentru pacient, investigația este uşor de suportat, nu este dureroasă. Se adaugă un gel steril pe vârful sondei de ecografie şi se aplică cu blândețe pe pleoapa ȋnchisă sau pe cornee, după o prealabilă anestezie cu picături. Globul ocular şi orbita sunt scanate prin înclinarea şi deplasarea sistematică a sondei pentru a obţine imagini ale tuturor ariilor de interes.
Când se recomandă ecografia oculară?
Ecografia oculară este indicată în diverse situații.
Preoperator, la ochii cu cataractă matură – la ochii cu cristalinul total opac nu se poate evalua polul posterior (fundul de ochi). Dacă este prezentă o patologie coincidentă (dezlipirea de retină sau tumora intraoculară), aceasta poate crea complicaţii în timpul operaţiei de cataractă. Este necesar clinic să se investigheze ochiul prin B-scan ultrasonografie, pentru a evita complicaţiile dar şi pentru a stabil corect prognosticul vizual al intervenţiei planificate şi a informa pacientul.
Dezlipirea de retină este o urgență oftalmologică care, netratată la timp, poate conduce la pierderea vederii și atrofierea globului ocular. Atunci când este operată precoce, prognosticul este unul bun. Uneori, când dimensiunile acesteia sunt mici, examenul fundului de ochi nu o poate detecta, dar ecografia este capabilă să stabileasca diagnosticul de certitudine și să direcționeze conduita medicală.
Hemoragia vitreană, recentă sau veche, determină scăderea marcantă a vederii, care apare brusc, odată cu inundarea vitrosului cu sânge. Aceasta poate fi cauzată de contuzii oculare precum și alte contexte patologice: retinopatie diabetică, afecțiuni vasculare, hemopatii, ruptură retiniană, decolarea posterioară de vitros, dezlipirea de retină, degenerescența maculară legată de vârstă. Când mediile oculare netransparente nu permit vizualizarea retinei, ecografia are scopul de a evidenția posibila cauză.
Decolarea posterioară de vitros (DPV) este foarte frecventă, se asociază cu riscul producerii rupturilor retiniene (10%). Este mai precoce la miopi și la cei cu boli ale țesutului conjunctiv. Cea mai importantă complicație a detașării de vitros este o posibilă dezlipire de retină. În cazul unei detașări incomplete, forțele de tracțiune asupra retinei pot duce la ruperea acesteia, formând o gaură. Ruperea vaselor de sânge în cadrul dezlipirii pot duce la o hemoragie vitreană.
Retinoblastomul este o tumoră malignă a retinei care apare la copii. Ecografia oculară este utilizată atât în evaluarea inițială, cât și în monitorizarea post-terapeutică.
Dezlipirea de coroidă poate apărea spontan sau post-traumatic și poate fi apreciată ecografic.
Melanomul malign coroidian este cea mai frecventă tumoră malignă oculară și are o frecvență mare în jurul vârstei de 60 ani. Prognosticul este unul sever, existând o rată mare de metastazare, în raport de momentul diagnosticării și de aplicarea precoce a tratamentului. Ecografia apreciază dimensiunile tumorii și le clasifică, tratamentul stabilindu-se în funcție de acestea.
Atunci când mediile sunt opace și există suspiciune de corpi străini intraoculari radio-transparenți, sau de dimensiuni mici, sau parietali, ecografia oculară confirmă prezența, forma și dimensiunile corpului străin precum și consecințele colaterale ale trecerii acestuia prin glob (cataractă traumatică, hemoragie vitreană, dezlipire de retină).
Ultrasonografia oculară poate fi utilă în diagnosticul unei game variate de patologii:
- patologia cristalinului: modificări ale transparenței, cataracta traumatică, anomalii de poziție (subluxația sau luxația cristalinului în vitros);
- patologia vitrosului:
♦ degenerescențe vitreene senile sau miopice;
♦ hialoza asteroidă (complexe de calciu sau lipidice);
♦ sinchizis scintilant (cristale de colesterol);
♦ amiloidoza vitreană;
♦ fibroplazia retro-lenticulară;
♦ persistența de arteră hialoidă sau a vitrosului primitiv;
♦ membrane vitreene.
- uveite posterioare;
- endoftalmite;
- patologia retinei și coroidei:
♦ decolarea de coroidă;
♦ retinopatia de prematuritate,
♦ retinoschizis;
♦ vitreoretinopatie proliferativă.
În concluzie, ecografia oculară este o tehnică neinvazivă, nedureroasă, în timp real, repetabilă, nu necesită substanță de contrast, cu un raport cost-beneficiu bun, care permite diagnosticul precoce a unei game variate de afecțiuni, precum și stabilirea conduitei terapeutice a unor boli asociate acestora. Marele avantaj îl reprezintă informațiile oferite prin posibilitatea vizualizării structurilor oculare atunci când metodele clasice de vizualizare a structurilor oculare profunde nu pot fi utilizate.
