„Roșul în gât” sau faringita acută reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni, mai des întâlnită la copii, în special în primii ani de viață, din cauza imaturității sistemului imun și a integrării precoce în colectivități.
Cauza principală a faringitei acute este reprezentată de infecțiile virale sau bacteriene.
Virusurile respiratorii reprezintă cauza majoră a faringitei acute, a căror frecvență este crescută în sezonul umed și rece, mai ales în cursul epidemiilor de viroze. Rinovirusurile, coronavirusurile şi adenovirusurile sunt răspunzătoare de peste 30% din faringitele acute, iar virusurile gripale, paragripale şi virusul sinciţial respirator, de 4% dintre faringitele acute. Alte virusuri care pot determina faringita acută sunt virusul Epstein-Barr (1% din faringite), virusul Coxsackie, echovirusul, virusul Herpes simplex.
Dintre bacterii, Streptococul beta-hemolitic din grupul A – Streptococcus pyogenes este cea mai frecventă bacterie care determină faringita acută (15 - 30% dintre toate cazurile de faringite acute) dar pot fi implicați și streptococi de grup C sau G.
În puţine cazuri, faringita poate fi provocată de expunerea la anumite toxine, de traumatisme sau de alergii. În faringita acută este afectată întreaga structură a faringelui, inclusiv totalitatea foliculilor limfatici izolaţi sau grupaţi în structuri ce constituie inelul limfatic Waldeyer și reprezintă, de fapt, expresia unei reacţii de apărare a ţesutului limfoid local la agresiunea unui factor patogen.
Simptome
a) Faringita acută virală se manifestă în principal prin durere de gât pe fond de hiperemie locală (înroșire) și edemațiere (umflare). La acestea se pot adăuga: febră uneori înaltă, odinofagie și disfagie (durere și dificultate la înghițire), obstrucție nazală cu rinoree seroasă (secreții nazale), strănut, tuse, mialgii (dureri musculare) și artralgii (dureri articulare), tumefacția ganglionilor cervicali.
b) În anginele streptococice, debutul este brusc, spre deosebire de anginele virale, ce evoluează gradual, cu un tablou simptomatic pseudogripal. Simptomele care apar sunt în angina streptococică sunt: durere în gât, febră înaltă, cefalee, disfagie și odinofagie (dificultăți și durere la înghițire), adenopatie satelită dureroasă, respiraţie urât-mirositoare, aspect albicios al limbii.
La copii pot apărea vărsaturi, refuzul alimentației, deshidratare.
Diagnostic clinic și investigații paraclinice
Examenul clinic al orofaringelui pune în evidență un faringe intens hiperemic (roșu, congestiv) cu amigdale eritematoase/eritematopultacee (cu depozite exsudative/purulente).
Investigațiile paraclinice au un rol major în precizarea etiologiei virale sau bacteriene a unei faringite acute și implicit în instituirea unui tratament corect.
Dacă în etiologia virală hemoleucograma evidențiază leucocitoză sau leucopenie cu limfocitoză sau limfomonocitoză, în angina streptococică este prezentă leucocitoza cu neutrofilie. De asemenea, în faringitele bacteriene, sindromul biologic inflamator arată creșterea marcată a proteinei C reactive, VSH, fibrinogen, procalcitoninei, față de infecțiile virale, unde acești factori inflamatori sunt normali sau ușor crescuți.
Pentru evidențierea agentului bacterian responsabil pentru infectia faringiană se pot folosi fie teste rapide streptococice, fie realizarea de frotiuri și culturi din exsudatul faringian. Culturile cresc însă în 24 - 48 ore și nu sunt utile în luarea deciziei de administrare inițială a antibioticoterapiei. ASLO este util doar pentru diagnosticul retrospectiv al infecției streptococice, având o eficiență maximă la 3 - 6 săptamâni de la infecția acută.
Tratament
Tratamentul faringitei acute este dependent de cauza acesteia, deosebit de importantă fiind determinarea etiologiei virale sau bacteriene: infecțiile bacteriene necesită antibioticoterapie, în vreme ce în cazul faringitelor virale se recomandă tratament simptomatic. Tratamentul simptomatic constă în:
- tratarea febrei cu antitermice (paracetamol, ibuprofen);
- tratarea durerilor în gât (comprimate pentru supt, cu acţiune locală antiseptică şi analgezică);
- consum de lichide calde (de exemplu, ceaiuri).
Terapia cu antibiotice este indicată la pacienţii cu faringită simptomatică, la care examenul clinic și investigațiile paraclinice confirmă etiologia bacteriană. La pacienţii cu boli cronice asociate importante (diabet zaharat, insuficienţe de organ, valvulopatii, imunosupresie), la cei cu istoric de reumatism articular acut sau în cazul în care au apărut complicaţii se recomandă imediat tratament cu antibiotice.
Tratamentul profilactic presupune un stil de viaţă sănătos, cu o alimentaţie echilibrată, bogată în legume şi fructe proaspete, exercițiu fizic și un program corect de somn, deprinderi corecte de igienă (mai în ales în cazul copiilor), alături de adjuvante naturale ale imunității (ceaiuri naturale, miere și tinctură de propolis, echinaceea, măceșele și cătina) și vitaminoterapie - măsuri cu rol de creştere a capacității organismului de a face faţă infecţiilor.
Cu toate acestea, majoritatea cazurilor de faringită nu pot fi prevenite, din cauza contactului iminent cu virusurile și bacteriile răspunzătoare de această afecțiune.
Totuși, e bine să ținem seama de câteva aspecte utile:
- spălarea atentă și frecventă a mâinilor;
- utilizarea șervețelor de unică folosință și nu a batistei;
- limitarea contactului cu persoanele bolnave;
- evitarea aglomerațiilor;
- evitarea utilizării la comun a veselei;
- evitarea sărutării persoanelor infectate;
- evitarea strănutului sau a tusei în fața altei persoane.
