Nodulul tiroidian reprezintă o tumefacție localizată a glandei tiroide.
Statistic, la 50 - 60% dintre persoanele care efectuează o ecografie tiroidiană se descoperă cel puțin un nodul tiroidian, dar marea majoritate a acestora (aproximativ 95%) sunt benigni.
De ce apar nodulii tiroidieni?
Cel mai adesea, cauza exactă a formării nodulilor tiroidieni nu poate fi precizată, dar de multe ori este vorba despre mutații genetice care apar în unele celule, favorizând creșterea și proliferarea acestora.
Factorii care predispun la apariția nodulilor tiroidieni sunt:
- sexul feminin;
- vârsta înaintată;
- antecedentele familiale de afectare nodulară a tiroidei;
- prezența tiroiditei, o inflamație cronică a tiroidei;
- proveniența din regiuni cu deficit de iod în apă și sol;
- expunerea la radiații, mai ales la nivelul capului și gâtului.
În zona Moldovei nodulii tiroidieni au fost foarte frecvenți în trecut din cauza carenței de iod din dietă. Odată cu introducerea iodării universale a sării în România în 2002, frecvența acestora a mai scăzut, dar se menține la un nivel semnificativ prin înmulțirea cazurilor de tiroidită și de cancere tiroidiene bine diferențiate, cu prognostic bun.
Cum mă poate afecta prezența unui nodul tiroidian?
Nodulii tiroidieni benigni nu sunt simptomatici decât în cazul în care au dimensiuni crescute și comprimă structurile din jur, putând determina probleme de respirație, dificultăți la înghițit, modificarea vocii ori obstrucția circulației venoase sau dacă produc hormoni tiroidieni în exces, în mod autonom, ceea ce poate duce la simptome de hipertiroidie
(palpitații, tremurături, scădere în greutate, transpirație excesivă, iritabilitate etc.).
Nodulii maligni, pe lângă fenomenele compresive locale, pot disemina în ganglionii din vecinătate, în țesuturile din jur sau în organe la distanță.Creșterea bruscă a unui chist tiroidian sau hemoragia într-un nodul pot determina sensibilitate sau durere locală.
Cum se investighează un nodul tiroidian?
Metoda cea mai accesibilă și mai eficientă pentru investigarea nodulilor tiroidieni este ecografia. Ea oferă informații despre formă și structură, distinge leziunile chistice de cele solide, evidențiază invazia locală sau ganglionară în cazul cancerelor.
Elastografia - o tehnică asociată ecografiei - apreciază elasticitatea țesuturilor din jurul unei leziuni; nodulii cu consistență crescută sau fermă sunt considerați cu risc crescut de malignitate.
Examenele de sânge măsoară nivelul hormonilor tiroidieni și al TSH (hormonul hipofizar care controlează funcționarea tiroidei), prezența anticorpilor anti-tiroidieni (sugestivă pentru tiroidită autoimună) sau al calcitoninei (marker pentru o formă mai rară de nodul tiroidian, cancerul medular tiroidian).
Se poate efectua, de asemenea, scintigrama tiroidiană, o explorare ce utilizează iodul radioactiv pentru a realiza o „hartă” a captării acestuia în tiroidă. Nodulii care captează iodul sunt aproape întotdeauna benigni, în timp ce nodulii care nu captează iodul sunt considerați suspecți și trebuie investigați mai departe.
Puncția cu ac fin a nodulului tiroidian este principalul test ce stabilește caracterul benign sau malign. Ea se realizează în general pentru nodulii mai mari de 1 cm în diametru, ce au caracteristici suspecte. Procedura constă în recoltarea de celule din nodul, sub ghidaj ecografic, folosind un ac de seringă. Proba este aplicată pe o lamă și examinată la microscop de către un medic anatomopatolog.Dacă este necesar, se pot efectua analize mai laborioase (de imunohistochimie, teste genetice), care să stabilească un diagnostic de certitudine.
Explorările imagistice de înaltă rezoluție (CT, IRM, PET-CT) sunt utile în leziunile maligne pentru aprecierea extensiei locale și la distanță.
Cum se tratează nodulii tiroidieni?
Majoritatea nodulilor tiroidieni (cei benigni, de mici dimensiuni, fără hiperfuncție) nu necesită un tratament specific, fiind doar urmăriți periodic (la 6 - 12 luni) clinic și ecografic, pentru a monitoriza structura și creșterea lor.
Dacă nodulul crește cu mai mult de 20% în cel puțin două dimensiuni, se recomandă repetarea puncției cu ac fin.Nodulii la care puncția a evidențiat un aspect malign sau suspect, precum și cei cu diametru mai mare de 4 cm, nodulii ce determină tulburări de compresiune, trebuie îndepărtați chirurgical.
Tratamentul supresiv cu hormoni tiroidieni, mult utilizat în trecut, are astăzi indicații restrânse: pacienți din zone cu deficit de iod, tineri, fără boli cardiovasculare, fără noduli autonomi. Nodulii ce produc hormoni tiroidieni în mod autonom pot fi tratați conservator (cu medicamente sau iod radioactiv) sau chirurgical.
