Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului, proces ce are loc gradual. Conform Organizaṭiei Mondiale a Sănătăṭii, cataracta este situată pe locul al doilea ca motiv de scădere a vederii, urmată de glaucom, degenerescenṭa maculară legată de vȃrstă şi retinopatia diabetică. Pacienţii cu cataractă văd ca printr-un geam aburit, vederea putȃnd scădea pȃnă la percepţia doar a unor umbre. Un alt simptom poate fi un disconfort apărut la soare puternic sau la zăpadă. Cataracta trebuie deosebită de alte patologii care pot avea simptome asemănătoare, de aceea un consult oftalmologic trebuie făcut la primele semne de scădere a vederii.
Tratamentul cataractei este doar chirurgical. Procedura dureaza 30 de minute sub anestezie locală.
Cataracta: analize preoperatorii
Pacienții trebuie să facă un set minim de analize preoperatorii: hemoleucograma, VSH, CRP (excluderea unei patologii sanguine/ inflamatorii), glicemie (excluderea unui diabet necontrolat), uree şi creatinină (evaluarea funcţiei renale), măsurarea INR în caz de tratament cu anticoagulante (ex: sintrom), Ag HBs şi anticorpi anti-HCV (excluderea hepatitei B si C).
Consultul cardiologic preoperator (ce include măsurarea tensiunii arteriale şi efectuarea unei ECG) se face pentru a exclude patologii cardiace ce ar putea interfera cu realizarea operaţiei de cataractă în siguranţă.
În cazul pacientilor cu patologii ce nu permit operaţia sub anestezie locală (ex Parkinson, scolioză avansată, patologii psihiatrice, alergie la xilina/lidocaină) se face anestezie generală, în condiţii de maximă siguranţă.
Anestezia locală
Anestezia locală poate fi retrobulbară, subtenoniană sau topică. La majoritatea cazurilor se efectuează anestezie subtenoniană, avantajele fiind următoarele: este minim invazivă, nu există risc de hematom orbitar sau de perforare a globului ocular. Se foloseşte xilina sau lidocaina ce se injectează printr-o mică incizie situată infero-nazal. În cazul cataractelor dure, cu riscuri crescute, dacă se anticipeaza că operaṭia va dura mai mult se utilizează anestezie retrobulbară.
În funcṭie de duritatea cataractei se alege procedeul chirurgical potrivit fiecărui pacient.
Operaṭia de cataractă prin facoemulsificare
Se fac 3 incizii: una principală de 2.2 mm şi 2 sideporturi de 1.2 mm. Se decupează un capac la sacul ce conṭine cataracta (grosimea sacului fiind de 4 microni, cȃt o foiṭă de ceapă). Prin capacul creat (numit capsulorexis) se introduce vȃrful de facoemulsificare ce fragmentează cataracta și o aspiră. În sacul curăṭat complet de conṭinut după ce s-a îndepărtat şi ultimul fragment de cataractă, se implantează cristalinul artificial ce este o lentilă de plastic cu proprietaṭi refractive (Foto 1). Totul este posibil cu ajutorul unui aparat performant de facoemulsificare, fragmentarea cataractei fiind realizată cu ultrasunete. Recuperarea este rapidă, pacientul putându-se bucura de vederea îmbunătățită din primele zile postoperator.
Operaṭia de cataractă extracapsulară
Dacă cataracta are o duritate excepṭională, vederea fiind scăzută de cȃṭiva ani, se poate alege procedeul extracapsular ce implică anestezie retrobulbară, realizarea unui şant scleral şi a unei incizii mari de 10-12 mm. Cristalinul opacifiat se extrage folosind ansa cu apă cum se arată demonstrativ în fotografia 2. Cristalinul artificial se pune la fel ca la facoemulsificare, în sac. La finalul procedurii se pot pune 2-3 fire de sutură pentru închiderea în siguranṭa a ochiului.
Recuperarea după operaṭia extracapsulară este mai lungă ca la facoemulsificare, disconfortul ocular poate persista prima săptamȃnă postoperator. De asemenea, pacientul poate rămȃne cu astigmatism considerabil ce se poate corecta doar cu ochelari. Avȃnd în vedere aceste incoveniente, operaṭia extracapsulară se alege întotdeauna cȃntărind bine avantajele/riscurile şi discutȃnd toate opțiunile cu pacientul şi familia acestuia.
Niciun procedeu chirurgical nu este lipsit de riscuri, dar acestea nu ar trebui să provoace frică şi amȃnare, întrucȃt însăşi duritatea extremă a unei cataracte operate prea tȃrziu poate cauza complicaṭii nedorite.
Printre complicaṭiile ce pot apărea chiar şi în cazul unei cataracte de duritate normală se numără: ruptură de capsulă posterioară (cȃnd sacul este lezat şi cristalinul artificial trebuie pus în altă poziție decât în mod obişnuit), nucleu căzut în vitros, dezlipire de retină, endoftalmită (infecṭie postoperatorie gravă ce poate apărea una la 10 000 de cazuri).
De asemenea, pot apărea şi complicaṭii tardive cum ar fi opacifierea de capsulă posterioară ce reprezintă o multiplicare a câtorva celule restante. Această opacifiere a sacului are rezolvare simplă, se poate efectua capsulotomie laser Yag, procedură de 5 minute sub anestezie locală cu picături. Se decupează un capac cu ajutorul laserului prin care lumina poate trece iar. Recuperarea după laser este rapidă.
Chirurgia cataractei este realizată conform ultimelor protocoale moderne, astfel că riscurile şi complicaṭiile enumerate mai sus pot apărea extrem de rar. Sala de operaṭie, aparatul de facoemulsificare şi instrumentele folosite sunt de ultimă generaṭie pentru a oferi maximă siguranṭă pacientului.
În concluzie, vă aşteptăm de la primele simptome ale cataractei la un consult să vorbim şi împreună să decidem drumul ce îl vom urma. Pentru informații și programări, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.
