Septul nazal reprezintă un perete vertical, situat median, ce împarte cavitatea nazală în două părți egale (fose nazale). În componența septului intră o parte dură, osteocartilagioasă și o parte moale reprezentată de mucoasa care-l învelește.
Deviația de sept reprezintă o anomalie ahitecturală de formă și poziție a septului nazal, asociată cu pinteni osoși sau creste septale ce determină blocaje ale foselor nazale.
Cauze: Afecțiunea poate fi congenitală sau dobândită, poate proveni din vicii de dezvoltare nazală (o lipsă de armonie între creșterea scheletului septal și cadrul său osteocartilaginos), dintr-un traumatism obstetrical (Kowalski și colab. au arătat într-un studiu că 22% dintre copiii născuți pe cale naturală prezintă diformități ale septului nazal, în timp ce la nașterea prin cezariană au fost înregistrați doar 3,9% dintre copii cu astfel de probleme), din traumatisme diverse (lovituri cu obiecte contondente, agresiuni fizice, etc.).
Peste 90% din populația adultă prezintă deviații ale septului nazal. În ziua de azi, se știe că unele diformități nazale sunt moștenite, fiind transferate direct de la o generație la alta.
Simptome: sindrom obstructiv nazal cvasipermanent (respirație nazală dificilă), respirație orală compensatorie nocturnă sau diurnă, sforăit nocturn, cefalee (dureri de cap) de origine nazală, mergând până la apnee de somn (oprirea respirației în timpul somnului mai mult de 10 secunde), hipoosmie sau anosmie (diminuarea sau absența mirosului).
Pentru diagnostic, sunt necesare un examen clinic la medicul specialist ORL (rinoscopie anterioară), endoscopie nazală, examen radiologic (radiografie SAF sau computer tomograf).
Tratamentul este exclusiv chirurgical și se efectuează sub anestezie generală sau locală. Nu este o intervenție sezonieră, ea poate fi efectuată în orice anotimp. Vârsta de la care se poate efectua această intervenție de regulă este cuprinsă între 18-60 ani (sunt situații speciale în care operația se poate efectua și în afara acestui interval de vârstă). Tratamentul chirurgical constă în corectarea diformităților septale în vederea restabilirii respirației corecte nazale. De multe ori, în această intervenție, se poate asocia și recalibrarea cornetelor inferioare nazale (structuri anatomice prezente în ambele fose nazale, dispuse simetric, și care prin mărimea lor pot contribui alături de deviația de sept la o respirație deficitară) prin radiofrecvență. Intervenția chirugicală este realizată în totalitate în interiorul nasului, nu rămân cicatrici, nu se modifică forma exterioară a nasului postoperator. Intervenția se poate efectua sub control endoscopic. Durata spitalizării este de 24 ore, apoi este necesar repaus la domiciliu timp de 7 zile. Vindecarea completă a leziunilor nazale postintervenționale se realizează în aproximativ 1 lună, timp în care pacientul trebuie să vină la medicul curant pentru a i se efectua toalete nazale în vederea îndepărtării secrețiilor și/sau crustelor nazale.
Complicații: netratată, afecțiunea poate cauza apariția otitelor medii cronice, sinuzitelor cronice, rinofaringitelor cronice (sensibilitate crescută a mucoasei faringiene, senzație de arsură constantă a gâtului, uscăciunea gâtului – datorită respirației orale), laringită cronică, astm bronșic, cefalee persistentă, sindromul de apnee de somn, scăderea performanțelor intelectuale și fizice prin lipsa unui somn odihnitor, irascibilitate.
Concluzii: având în vedere frecvența crescută a acestei patologii, este imperios ca pacientul să reclame această situație la medicul specialist și să conștientizeze riscurile netratării afecțiunii. Mulți pacienți folosesc substanțe vasoconstrictoare (Olynth, Bixtonim, Biorinil, etc.) în vederea decongestionării nazale temporare, dezvoltând o dependență față de acestea, în încercarea de a temporiza intervenția chirurgicală.
Astăzi, chirurgia modernă endoscopică efectuată sub anestezie generală, asocierea procedurilor de radiofrecvență pentru cornetele nazale inferioare hipertrofiate, a pansamentelor nazale atraumatice postoperatorii absorbabile, precum și durata de spitalizare de 24 ore ar trebui să constituie motive suficiente pentru pacienți în a lua decizia de corecție chirurgicală a deviației de sept de care suferă.
