Tot gândindu-mă la următorul subiect de blog, mi-am dat seama că am trecut cu vederea o „vedetă” a buletinului de laborator. Este vorba de ASLO.
Reputația de care se bucură această analiză în rândul publicului larg este, pentru mine, un mister. Informațiile pe care le furnizează nu egalează nici pe departe prestigiul ei.
În articolul de față, am să pun această „vedetă de carton” sub lumina necruțătoare a reflectorului.
Trebuie să mărturisesc, din capul locului, că nu am nimic împotriva niciunei analize. Fiecare își are rostul ei și, folosită în contextul adecvat, se poate dovedi foarte utilă.
Dar v-ați întrebat vreodată în ce constă utilitatea unei analize?
Imaginați-vă următorul scenariu: în urma consultului, medicul constată că probabilitatea bolii X este de 50% - insuficient pentru a trage o concluzie.
Analiza Y ar crește această probabilitate cu 40%. Prin urmare, medicul hotărăște să efectueze analiza; rezultatul este pozitiv, ceea ce ridică probabilitatea bolii X la 90% (50% + 40%).
În aceste condiții, medicul poate începe tratamentul cu inima împăcată. Analiza Y s-a dovedit utilă. Dar dacă probabilitatea inițială a bolii ar fi fost doar de 10%, analiza Y ar fi fost inutilă; probabilitatea bolii X ar fi rămas tot la 50% (10%+40%).
Cu alte cuvinte, utilitatea unei analize este în strânsă legătură cu probabilitatea bolii.
Revenind la ASLO, să spunem că utilitatea să privește diagnosticul reumatismului articular acut. Aceasta este o complicație redutabilă a infecțiilor în gât produse de un anumit microb (streptococul de grup A).
Substratul bolii s-ar putea rezuma astfel: anticorpii pe care sistemul imun îi mobilizează împotriva streptococului se întorc împotriva propriului organism.
Denumirea de reumatism nu trebuie să ne păcălească; ea nu este atât o boală a articulațiilor, cât a inimii.
Din păcate, imaginarul colectiv nu a reținut decat două aspecte ale bolii:
- caracterul ei articular;
- potențialul de gravitate al bolii;
Ambele idei sunt corecte, cu câteva mici adăugiri:
- reumatismul articular acut este pe cale să devină o boală rară; dintre toate infecțiile în gat cu streptococ grup A, doar 0,5 - 3% se complică cu reumatism; vârsta de predilecție este între 6 și 20 de ani (cazurile de reumatism articular acut sunt o raritate după vârsta de 30 de ani).
- diagnosticul bolii este în primul rând clinic. Simptomele majore sunt următoarele: inflamațiile articulare, afectarea inimii (cardita reumatismală - complicația cea mai gravă, cu potențial fatal), afectarea neurologică (coreea Sydenham), o formă particulară de erupție cutanată, numita eritem marginat și prezența unor noduli sub piele.
Oricare două simptome sunt suficiente pentru diagnostic.
Dacă pacientul are doar un singur simptom din cele cinci de mai sus, diagnosticul presupune și prezența a două din următoarele: febră, dureri articulare (fără inflamație), VSH și CRP (proteină C reactivă) crescute; toate aceste manifestări sunt numite criterii minore.
Înainte de a vedea care este rolul ASLO în diagnosticul reumatismului articular acut, să explicăm semnificația sa.
Această analiză măsoară reacția organismului la anumite proteine din structura streptococului (Anticorpi anti Streptolizina O).
Rolul său este de a susține originea streptococică a simptomelor clinice și de a întări diagnosticul de reumatism articular acut.
Valoarea normală este până la 250 unități Todd/ml la adult, respectiv 333 unități Todd/ml la copil.
O metodă alternativă constă în depistarea directă a streptococului de grup A în exudatul faringian. Din păcate însă, de cele mai multe ori, în momentul instalării bolii, streptococul nu mai este prezent în gât.
Revenind la exemplul de mai sus, dacă un pacient de vârstă școlară, cu „roșu în gât” în urmă cu două săptămâni, se prezintă la cabinetul medical cu inflamații ale coatelor sau genunchilor, iar medicul, în urma consultului, constată prezența unor sufluri la inimă, probabilitatea reumatismului articular acut este foarte apropiată de 100%.
În această situație, un titru crescut al ASLO nu schimbă mare lucru (poate, cel mult, să aducă un grad suplimentar de confort medicului).
Dimpotrivă, un ASLO foarte mare la un pacient de 40 de ani, fără alte simptome, este complet irelevant.
Veți spune că acestea sunt scenarii extreme. Ce ne facem cu tânărul de 16 ani, cu dureri articulare și ASLO 800?
Mai întâi, nu toate durerile de încheieturi înseamnă artrită. Artrita presupune inflamație articulară; o articulație inflamată este tumefiată, caldă și foarte dureroasă. Deplasarea este dificilă și, de multe ori, acești pacienți sunt practic imobilizați la pat.
Mai mult, aceste inflamații articulare au particularitatea că „sar” de la o articulație la alta. Chiar în aceste condiții, un ASLO crescut poate fi relevant doar dacă, pe lângă artrită, tânărul respectiv mai are fie un alt simptom major (de obicei cardită), fie două criterii minore. În lipsa lor, probabilitatea reumatismului articular acut este infimă.
Totuși, scenariul cel mai frecvent în „lumea reală” este ASLO crescut la un pacient, nu întotdeauna tânăr, pe care, ca pe tot omul, îl dor, din când în când, încheieturile.
Astfel de cazuri trebuie lăsate în pace (sau investigate în ipoteza unor alte boli articulare).
Celor care au impresia că m-am „inflamat” excesiv împotriva unei analize inofensive țin să le spun că, nu de puține ori, un ASLO crescut, fără nici un alt semn de reumatism articular acut, stă la baza unor tratamente cu doze-mamut de Moldamin, întinse pe luni de zile, tratament deopotrivă inutil și dăunător.
Dacă ar fi, totuși, să găsim o utilitate ASLO, cred că aceasta s-ar putea rezuma astfel: este analiza care ilustrează cel mai bine importanța plasării în contextul clinic. Ceea ce nu-i puțin lucru.
Să fii sănătos!
