Modul de viață contemporan favorizează dezvoltarea unor patologii complexe. Keratoconjunctivita sicca (sindromul de ochi uscat) apare la adulți, după vârsta de 25 de ani, cu precădere la sexul feminin, în 90% din cazuri.
Cauzele sindromului de ochi uscat
Afecțiunea se asociază frecvent cu bolile de colagen (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, sclerodermia, artrita psoriazică, lupus eritematos sistemic etc) – în primele stadii apare inflamația glandelor lacrimale. Alte afecțiuni generale sunt reprezentate de boli endocrine, ciroza hepatică, diabet zaharat etc.
Dintre afecțiunile locale, pot fi menționate paralizia periferică de nerv facial, traumatisme ale glandei lacrimale, conjunctivite cronice.
Sindromul de ochi uscat mai poate fi cauzat de clima uscată, purtarea îndelungată a lentilelor de contact sau diverse boli ale pleoapelor.
Simptomele sindromului de ochi uscat
Din punct de vedere clinic, simptomele sunt bilaterale și se caracterizează prin apariția de arsuri, înțepături, durere, senzație de corpi străini la nivel ocular. Simptomele cresc de obicei în intensitate în cursul zilei sau după efort vizual prelungit (ex: lucru în fața monitorului PC, privitul la televizor); la acest lucru contribuie și factorii de mediu din jur: aerul condiționat, căldura. Uneori, la nivelul marginii pleoapelor se formează depuneri mucoase, ceea ce creează impresia unei secreții lacrimale vâscoase. În formele avansate, conjunctiva devine palidă-gălbuie, iar la nivelul corneei apar microulcerații și filamente (rulouri epiteliale) aderente la epiteliul corneean.
Metode de diagnostic
În cadrul consultului oftalmologic, pe lângă verificarea acuității vizuale, se va examina și polul anterior (aspectul pleoapelor, conjunctivei, corneei), dar se va efectua și evaluarea filmului lacrimal, avându-se în vedere aspectul său, claritatea, consistența, timpul de rupere al filmului lacrimal (BUT=Break Up Time) atunci când e etalat pe suprafața oculară împreună cu un colorant special după ce pacientul clipește. Pentru evaluarea obiectivă a secreției lacrimale, se va realiza testul Schirmer 1. Acest test constă în aplicarea de către medic a unei hârtii de filtru, gradată în milimetri, la nivelul fundului de sac conjunctival inferior al pacientului la ambii ochi. Pacientul va închide apoi ochii timp de 5 minute. În acest timp, hârtia de filtru se umectează cu secreție lacrimală până la o anumită gradație. Valoarea normală a acestui test este de peste 15 mm. O valoare mai mică de 15 mm reprezintă hiposecreție lacrimală, deci sindrom de ochi uscat.
Tratament oftalmologic
Tratamentul sindromului de ochi uscat constă în administrarea de produse de substituire, pentru a înlocui secreția lacrimală deficitară. Lacrimile artificiale conțin diverse componente cu rol tensioactiv, marea majoritate având la bază acid hialuronic (componentă naturală a filmului lacrimal). Acestea se prezintă sub formă de picături sau spray pentru pleoape, sunt bine tolerate și ușor de administrat. Majoritatea nu conțin conservanți care, în timp, ar putea afecta sănătatea ochilor. Pe de altă parte nicio formulă de lacrimi artificiale nu poate egala beneficiul adus de propriul film lacrimal în ceea ce privește protecția antibacteriană și nutriția suprafeței oculare.
În cazuri severe, se pot folosi lentile de contact terapeutice hidrofile, sau dispozitive din colagen sau silicon(inserturi) la nivelul punctului lacrimal inferior.
Indiferent dacă ați fost diagnosticați deja cu sindrom de ochi uscat sau aveți unele dintre simptomele descrise mai sus ca fiind sugestive pentru această boală, este recomandat să veniți la un consult oftalmologic pentru o evaluare amănunțită și conduită terapeutică adecvată.
