Astăzi e rândul răcelilor. În virtutea răspândirii lor democratice, aceste boli au reușit să inoculeze în imaginarul nostru cele mai perfide superstiții.
Cea mai cunoscută dintre ele echivalează frecvența răcelilor cu „slăbirea” imunității. Nimic mai fals. Dacă unii dintre noi răcesc mai des, explicația e de căutat în „oferta” foarte largă de virusuri și în anumite obiceiuri nesănătoase (despre care vom vorbi mai jos).
Să aruncăm o privire în culisele unei răceli.
În momentul de față, există peste 200 de virusuri capabile să producă ceea ce numim viroze respiratorii (răceli obișnuite). Cel mai cunoscut este, probabil, virusul gripal. Nu-i nevoie de mai mult de zece particule virale pentru declanșarea unei răceli. Pasul cel mai important este colonizarea nasului. Cum ajung virusurile în nas? Contrar percepției comune, aerul nu este cel mai frecvent mediu de transport.
E adevărat, dacă o persoană răcită tușește sau strănută în preajma noastră, riscul de contaminare este semnificativ. Totuși, acest scenariu este mai puțin frecvent decât contaminarea prin intermediul mâinilor. Pentru a va face o idee despre importanța acestei căi de transmitere a infecției, va trebui să faceți un mic exercițiu de concentrare: observați, timp de cinci minute, de câte ori sunteți tentat să faceți gestul, involuntar, de a duce mâna la nas. Veți fi surprinși. Este, probabil, una dintre cele mai frecvente „manevre” (devenită, la unii, tic).
O persoană răcită este un rezervor de virusuri. Așa cum ați văzut, aceste virusuri trec cu ușurință din nas, pe mâini. După un simplu gest de politețe, cum este strângerea mâinii unei persoane bolnave, e doar o chestiune de timp până când virusurile vor ajunge de pe mâinile noastre în nas.
Morala e următoarea: spălarea frecventă pe mâini este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a răcelilor.
Odată ajuns în nas, virusul face ceea ce știe mai bine: se înmulțește. O altă percepție greșită leagă simptomele răcelii de acțiunea directă a virusului. Paradoxal, aceste virusuri sunt foarte „bine crescute”: lăsate în pace, ele nu produc cine știe ce deranj la nivelul celulelor nazale. De unde, atunci, febra, frisoanele, nasul înfundat și tot cortegiul de simptome binecunoscute? Răspunsul e simplu: sistemul imun.
El este cel care, asemenea unui soldat iresponsabil, aruncă în luptă tot arsenalul din dotare, nepăsător la pagubele colaterale. Or, tocmai pagubele colaterale sunt cele care explică simptomele din cursul unei răceli. O întreagă armată de mediatori chimici cresc permeabilitatea capilarelor sangvine și declanșează o cascadă de reacții a căror expresie finală este starea deplorabilă pe care o cunoaștem cu toții.
Doar o persoană din patru posedă un sistem imun mai cu capul pe umeri. Acești semeni norocoși ai noștri fac ceea ce se cheamă infecții asimptomatice; sistemul lor imun, în maniera unui pușcaș de elită, neutralizează virusul discret, fără „zgomot”.
Prin urmare, răcelile nu presupun nici pe departe un sistem imun slab. Dimpotrivă. Cei care vor să-și „întarească” sistemul imun ar fi bine să aibă grijă ce-și doresc, pentru că s-ar putea să regrete.
În ceea ce privește tratamentul răcelilor, pe lângă o hidratare corespunzătoare (cel puțin doi litri de apă pe zi), singurele medicamente cu o oarecare eficiență sunt cele care temperează avântul sistemului imun (antiinflamatoarele nesteroidiene și antihistaminicele de primă generație). Efectul lor este strict simptomatic. Cu alte cuvinte, durata bolii e aceeași (cel mult zece zile) dar, sub tratament, aceste zile sunt ceva mai suportabile.
Antibioticele sunt deopotrivă inutile și periculoase. Inutile pentru că nu sunt proiectate pentru a ucide virusuri; periculoase pentru că favorizează apariția de bacterii rezistente și pot declanșă reacții alergice cu evoluție imprevizibilă.
Dacă, după zece zile, lucrurile nu par să se îndrepte, este justificat un consult medical. După excluderea unei sinuzite sau a unei pneumonii, va trebui să va înarmați cu răbdare și cu un stoc suficient de ceai. Cele mai încăpățânate răceli pot ține și trei săptămâni.
Să fii sănătos!
