Articole medicale

31.10.2017

Astmul bronșic

Ce este astmul bronșic?
 

Dr. Paula HusleagAstmul bronşic este o boală inflamatorie cronică a bronşiilor, procesul inflamator determinând îngustarea difuză a căilor aeriene, cu crize de sufocare (dispnee), respirație șuieratoare (wheezing), presiune toracică și tuse iritantă.

Cauze și factori de risc
 

Astmul bronșic apare la persoanele cu un anumit teren predispozant, care prezintă o sensibilitate exagerată a bronşiilor la unul sau mai mulţi factori care, în mod obisnuit, nu au niciun efect asupra celorlalți oameni. Acest fenomen este numit hiperreactivitate bronşică nespecifică.
Predispoziția nu este suficientă pentru declanșarea astmului bronșic, un rol important având-ul și factorii de mediu. Interacțiunea complexă dintre genetică și factori de mediu explică de ce astmul apare încă din copilărie la unele persoane, în timp ce altele îl dezvoltă mult mai târziu, chiar și după vârsta de 60 de ani.
Unele persoane diagnosticate cu astm bronsic prezintă un răspuns anormal al sistemului imunitar la contactul cu anumite substanțe din mediul înconjurator (alergeni). Această particularitate este numită atopie. Aceste persoane, cu teren atopic, în urma contactului cu alergenii pot avea și alte manifestări, de tipul rinitei alergice sau eczemei. Cei mai importanţi alergeni:

  • praful de casă – conţine acarieni;
  • mucegaiurile, produsele de secreţie ale animalelor de companie (pisica şi, într-o mai mică măsură, câinele), ale păsărilor de casă, hrana peştilor de acvariu, gândacii de bucătărie;
  • polenurile – dacă simptomele apar preponderent în anumite perioade ale anului (în lunile mai, iunie, iulie) şi mai ales în zilele călduroase, cu vânt, se însoţesc de strănut şi conjunctivită;
  • unele medicamente – aspirina și antiinflamatoarele nesteroidiene, beta-blocantele;
  • infecţiile respiratorii virale;
  • când crizele de astm apar la locul de muncă sau imediat după încheierea lucrului, cu dispariţia lor în weekend-uri sau concedii, factorul declanşator este un alergen (sau iritant) profesional – făina de grâu, medicamente, substanţe chimice (coloranţi, vopsele, lacuri, formol, acetonă) etc.

Factori non-alergici care pot declanşa crizele (sau întreţin inflamaţia bronşică):

  • poluanţii atmosferici, ceaţa, fumul;
  • aerul rece;
  • fumatul activ şi pasiv;
  • efortul fizic, mai ales în aer rece, poate declanşa o criză în special după încetarea eforului;
  • stresul;
  • refluxul gastroesofagian;
  • factori endocrini care pot declanşa simptomele premenstrual sau postmenopauză;
  • coloranţii şi aditivii alimentari (tartrazina din băuturi răcoritoare colorate).

Simptomele astmului bronșic
 

Aerul străbate greu conductele îngustate și înfundate cu dopuri de mucus ca urmare a inflamației permanente, ceea ce determină manifestări de tipul:

  • senzație de sufocare (impresia ca aerul nu ajunge sa umple plămânii – pacientul simte că îi este mai greu sa expire decât să inspire aer);
  • respirație șuierătoare – poate fi percepută și de cei din jur, nu se aude permanent, ci doar la efort fizic sau în cazul unei răceli;
  • tuse – o tuse care nu mai trece, iritativă de obicei, obositoare, care apare mai ales noaptea și în primele ore ale dimineții, sau la efort fizic; uneori poate fi singura manifestare a bolii. În unele situații, la finalul accesului de tuse, pacientul poate elimina o cantitate mică de spută albicioasă, vâscoasă, lipicioasă;
  • senzație de apăsare toracică – apare în special la efort fizic sau expunere la frig.

Nu e obligatoriu ca o persoană cu astm bronșic să prezinte toate simptomele. Unii pacienți au ca simptom doar tusea sau wheezing-ul.

Evoluția bolii este marcată de apariția crizelor de astm sau a exacerbărilor. În timpul crizei, aerul rămâne „blocat” în plămâni și este eliminat foarte greu. Acest lucru poate dura de la câteva minute până la câteva ore sau poate ceda spontan sau după administrarea prin inhalare a unui medicament ce relaxează musculatura căilor aeriene. În cazul unei exacerbări, simptomele durează câteva zile, iar medicația administrată nu mai ajută ca de obicei.

Simptomele astmului nu sunt permanente, perioadele de neplăceri pot fi urmate de perioade lungi fără probleme (asta nu înseamnă că boala s-a vindecat sau că nu mai e nevoie de tratament, este doar evoluția obișnuită a astmului).

Uneori, rezultatul examenului clinic în cabinetul medical nu este suficient pentru stabilirea diagnosticului. De aceea este importantă descrierea cât mai fidelă a simptomelor de la domiciliu pentru stabilirea diagnosticului.

Astmul bronşic: diagnostic și investigații
 

Diagnosticul de astm bronșic este stabilit pe baza unui istoric sugestiv, a unui examen clinic complet și presupune efectuarea unei spirometrii.
Spirometria este un test simplu și nedureros, prin care se măsoară cantitatea de aer ce trece prin plămâni (capacitatea respiratorie). Examenul constă în expirarea totală și rapidă a aerului din plămâni după un inspir maximal (medicul urmărește dacă diametrul bronhiilor este normal sau scăzut). Această probă funcțională este repetată apoi după inhalarea unui medicament bronhodilatator; ameliorarea testului după inhalare este specifică astmului. Spirometria permite:

  • confirmarea diagnosticului;
  • aprecierea severității bolii;
  • urmărirea evoluției bolii în timp.

Spirometria poate fi efectuată începând cu vârsta de 5 ani și necesită o bună cooperare din partea pacientului.
În cazurile de astm bronșic alergic este necesară colaborarea cu medicul alergolog pentru realizarea testelor alergologice care pot identifica factorii declanșatori (alergenii).

Se poate trata astmul bronşic?
 

Astmul bronșic este o afecțiune ce nu poate fi vindecată, dar care poate fi ameliorată și ținută sub control. În acest sens se impun:

  • modificarea stilului de viață, cu adoptarea unor măsuri preventive:
  • evitarea, pe cât posibil, a contactului cu alergenii;
  • camera de dormit a astmaticului ar trebui să fie curată, praful să fie șters zilnic (de către altcineva decât bolnavul) inclusiv de pe pereți, evitarea obiectelor care întrețin praful (tapiserii, covoare, mochete, cărți, perdele etc);
  • perna, plapuma și salteaua trebuie să fie din materiale hipoalergenice (nu lână sau puf), care pot fi spălate periodic;
  • trebuie evitate plantele de apartament (pot întreține mucegai pe pământ), animalele de companie.
  • tratament medicamentos.

Medicamentele folosite în astmul bronșic sunt sub formă inhalatorie (cu spray-uri care conțin doze mici de medicamente care acționează numai în bronhii, fără a provoca efecte generale). Medicamentele pot fi:

  • folosite ca tratament cronic (tratament de fond) – corticosteroizi ce au ca scop scăderea inflamației din astm, folosiți ca atare sau în combinație cu medicația bronhodilatatoare (îndepărtează spasmul musculaturii respiratorii);
  • utile doar în criză (tratament de salvare), de tip bronhodilatator – provoacă o dilatație bronșică rapidă, acționând în câteva minute.

O boală destul de răspândită la nivel global, astmul nu poate fi tratat, dar poate fi ținut sub control printr-un tratament personalizat, condus de medicul pneumolog. Un tratament corect administrat permite pacientului să își desfășoare toate activitățile dorite (inclusiv sport) și să ducă o viață normală, în ciuda bolii de care suferă.